Introducere. Tratamentele cu interferoni ale hepatitelor
virale B și C cronice la copii au o eficienţă redusă și sunt soldate
cu numeroase efecte adverse. Analogii nucleotidici sunt
remedii, în majoritate, inaccesibile, în special, din cauza costurilor
înalte, dar și a limitei de vârstă de la care se pot utiliza
la copii (>12 ani). De asemenea, noile medicamente antivirale,
care sunt utilizate la adulţi, nu sunt aplicabile, deocamdată,
la copii. În aceste condiţii, utilizarea remediilor de alternativă
este, practic, inevitabilă. Testarea eficienţei clinice a pacovirinei
– un remediu de origine vegetală autohton – în tratamentul hepatitelor
virale B și C cronice la copii deschide noi perspective
terapeutice, precum și relevă un potenţial de impact farmaco și
socioeconomic enorm. Material şi metode. În perioada 2009-2012, au fost înrolaţi
67 de copii (3-18 ani) cu HVBC și HVCC. Diagnosticul a fost
stabilit conform criteriilor EASL și ESPGHAN. Pacienţii au fost
repartizaţi în 2 loturi: cei trataţi cu pacovirină (n=33, dintre
care, cu HVBC – 15 și HVCC – 18) și cei care nu au avut în schema
de tratament pacovirină (n=34, dintre care, cu HVBC – 10
și HVCC – 24). Pacovirina a fost administrată timp de 6 luni de
zile, câte 100 mg pe zi, în 2 prize. Pentru ambele loturi, a fost
înregistrată dinamica semnelor clinice, viremiei și unor parametri
biochimici, înainte și după tratament.
Rezultate. Manifestările clinice ale HVBC şi HVCC au fost
mai exprimate la pacienţii din lotul celor trataţi cu pacovirină.
Simptomatologic, au predominat slabiciunile generale (82%),
durerea în hipocondrul drept (79%), hepatomegalia (70%),
inapetenţa (55%), splenomegalia (30%). Icterul muco-cutanat
a fost constatat doar în 3% din cazuri. Dintre copiii lotului
trataţi cu pacovirină, 55% au prezentat citoliză, 36% – colestază.
Printre cei cu HVBC, o viremie înaltă (ADN VHB >109-1012
uI/ml) a fost constatată la 7 persoane. În lotul cu pacovirină,
în 5 cazuri, HVBC a evoluat concomitent cu agentul delta (ARN
VHD >200 uI/ml). Printre copiii cu HVCC din lotul cu pacovirină,
în 56% dintre cazuri, procesul cronic infecţios a evoluat cu
viremie înaltă (ARN VHC >600.000 uI/ml). Tratamentul cu pacovirină
a favorizat ameliorarea clinică şi paraclinică, a redus
nivelul viremiei VHB cu 30% şi a VHC cu 32%. În lotul copiilor
trataţi fără pacovirină, ameliorarea indicatorilor clinici şi paraclinici
a fost atinsă într-o proporţie mai mică, iar nivelul de
ADN VHB a diminuat doar cu 2%, iar cel de ARN VHC – cu 4%.
Efecte adverse pe parcursul tratamentului cu pacovirină nu au
fost constatate la niciun pacient.
Concluzii. Tratamentul cu pacovirină al hepatitelor virale
B şi C cronice la copii este o metodă de alternativă, eficientă,
inofensivă, care ameliorează semnele clinice, paraclinice şi reduce
semnificativ nivelul viremiei VHB şi VHC, comparativ cu
tratamentele hepatoprotectoate tradiţionale. Pacovirina are
un potenţial de impact farmacoeconomic și socioeconomic
important.
Introduction. Interferon treatment of type B and C hepatitis
in children have a reduced efficiency and result in many
side effects. Nucleoside analogues are remedies that are, in
most of the cases, not accessible due to high costs, and also
because of age limitations from which treatment can be started
(>12 years). Also, newer anti-viral drugs that are used in
adults are not yet applied in treatment in children. Under these
circumstances, it is unavoidable to use alternative medications.
The efficiency testing of pacovirine (an autochthonous
vegetal remedy) in the treatment of chronic hepatitis B and
C in children opens new therapeutic perspectives and reveals
a potential pharmacological and socio-economical impact as
well.Material and methods. During 2009-2012, 67 pediatric
patients (aged 3-18 years) with CVHB (chronic viral hepatitis
type B) and CVHC (chronic viral hepatitis C) were enrolled.
The diagnosis was established according to the EASL and ESPGHAN
criteria. Patients were divided in 2 groups: the group
treated with pacovirine (n=33, out of them 15 with CVHB and
18 with CVHC) and the group which did not have pacovirine
in their treatment scheme (n=34, out of them 10 children had
CVHB and 24 – CVHC). Pacovirine was administered 100 mg
twice per day. Both groups had clinical signs, viral load, biochemical
parameters recorded in dynamics, before and after
the treatment.
Results. Clinical manifestations of CVHB and CVHC were
more evident in patients from the group treated with pacovirine.
Out of all symptoms, the following prevailed: fatigue
(82%), pain in the upper right quadrant (79%), hepatomegaly
(70%), loss of appetite (55%), splenomegaly (30%). Mucous
and cutaneous jaundice was found in only 3% of cases. Children
from the group treated with pacovirine had cytolysis in
55% of cases and cholestasis in 35% of cases. Out of the patients
with CVHB, high values of viral load (HBV DNA >109-
1012 uI/ml) were found in 7 cases. In 5 cases from the group of
patients treated with pacovirine, CVHB evolved concomitantly
with delta agent (HDV DNA >200 uI/ml). From the group of
children with CVHC treated with pacovirine, 56% had high
values of viral load (HCV DNA >600,000 uI/ml). Pacovirine
treatment favoured clinical and paraclinical improvement,
and reduced viral load of HBV with 30% and of HCV with 32%.
Children from the group that weren’t treated with pacovirine,
achieved improvement of clinical and paraclinical parameters
in smaller proportions, levels of HBV DNA diminished only
with 2%, and HCV DNA with 4%. Pacovirine treatment’s side
effects were not registered in any single case.
Conclusions. Chronic hepatitis B and C treatment with pacovirine
in children is an alternative, efficient, inoffensive method,
which improves clinical and paraclinical signs and significantly
reduces viral load of HBV and HCV, when compared
with traditional treatment with hepato-protectors. Pacovirine
has an important potential pharmaco-economical and socioeconomical
impact.
