Diabetul zaharat în sarcină. Evoluție și prognostic

Abstract

Introducere. Diabetul zaharat gestațional (DZG) reprezintă hiperglicemia primar diagnosticată între 24-28 săptămâni de sarcină cu o prevalență în creștere datorată majorării obezității globale. Evoluția DZG poate avea consecințe semnificative asupra sănătății mamei și a fătului. Scop. Determinarea factorilor de risc, diagnosticului și implicațiile acestuia asupra sănătății mamei și a fătului. Materiale și metode. Au fost analizate articole relevante din bazele de date precum PubMed, Medscape și Oxford Academic. Rezultate. Factorii de risc asociați frecvent cu DZG includ IMC >30 kg/m2, boli cronice precum sindromul ovarelor polichistice sau hipertensiunea arterială, istoric familial de diabet, sarcină multiplă și sarcini anterioare complicate de DZG sau făt macrosom. Studiile recente au identificat markeri biochimici din I trimestru de sarcină cum ar fi PAPP-A, β HCG liber, veziculele extracelulare circulante și microARN, ce pot fi utilizați în diagnosticul precoce al DZG. Testul de toleranță orală la glucoză e utilizat pentru confirmarea diagnosticului la femeile nediagnosticate anterior cu diabet. Evoluția afecțiunii variază de la o femeie la alta, însă în majoritatea cazurilor dispare după naștere. Complicațiile frecvente includ macrosomia fetală, naștere prematură, hipoglicemie neonatală, preeclampsie sau dezvoltarea ulterioară a DZ tip 2 la mamă. Monitorizarea glicemiei plasmatice, o dietă echilibrată, activitatea fizică regulată și, uneori, administrarea hipoglicemiantelor pot reduce complicațiile și asigura o naștere fiziologică. Concluzii. Diabetul zaharat gestațional este în continuă creștere, ca rezultat al expunerii la obezitate și deprinderilor nesănătoase. Identificarea factorilor de risc și adoptarea stilului de viață reprezintă cheia pentru diagnosticarea precoce, precum și pentru prevenirea complicațiilor frecvente care afectează sarcina, mama și fătul.

Background. Gestational diabetes mellitus (GDM) refers to primary hyperglycemia diagnosed between 24-28 weeks of pregnancy, with an increasing prevalence due to the global rise in obesity. The progression of GDM can have significant implications for the health of both the mother and the fetus. Objective of the study. To investigate the risk factors, diagnosis, and implications of GDM on maternal and fetal health. Materials and methods. Relevant articles from databases such as PubMed, Medscape and Oxford Academic were analyzed. Results. Commonly associated risk factors with GDM include BMI >30 kg/m2, chronic illness such as polycystic ovary syndrome or hypertension, family history of diabetes, multiple pregnancies, and previous pregnancies complicated by GDM or fetal macrosomia. Recent studies have identified biochemical markers in the first trimester of pregnancy, such as PAPP-A, free β-HCG, circulating extracellular vesicles, and microRNAs, which can be used in the early diagnosis of GDM. The oral glucose tolerance test is used to confirm the diagnosis in women not previously diagnosed with diabetes. The course of the condition can vary among women, but in most cases, it resolves after childbirth. Common complications include fetal macrosomia, preterm birth, neonatal hypoglycemia, preeclampsia, or subsequent development of type 2 diabetes in the mother. Regular monitoring of plasma glucose levels, a balanced diet, regular physical activity, and, in some cases, the administration of hypoglycemic agents can reduce complications and ensure a physiological delivery. Conclusions. Gestational diabetes mellitus is continuously increasing, primarily due to exposure to obesity and unhealthy lifestyles. Identifying risk factors and adopting a healthy lifestyle are key to early and accurate diagnosis as well as the prevention of common complications affecting pregnancy, the mother, and the fetus.