Frecvența, prevalența și metodele de tratament a anodonțiilor și dinților supranumerari

Abstract

Introducere. Anodonțiile și dinții supranumerari sunt anomalii dentare de număr, care se întâlnesc cu o frecvență de la 0,5% până la 12,5%. Ambele anomalii prezintă defecte estetice, de masticație, afectează poziția dinților vecini pe arcadele dentare. Scopul lucrării a fost studierea frecvenței și prevalenței ambelor anomalii într-un grup de 570 de pacienți stomatologici non-ortodontici cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani și argumentarea alegerii metodei de trata ment. Material și metode. Cercetarea reprezintă un studiu transversal, care a inclus 570 de copii din diferite localități ale Republicii Moldova, cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani. A fost studiată frecvența și prevalența ambelor anomalii, în funcție de vârstă, sex, repartizarea pe arcada dentară și apartenența de grupul de dinți. În funcție de diagnosticul stabilit a fost analizată și selectată metoda de tratament. Rezultate. Prevalenta anodonției in grupul de copii si adolescenți studiat a constituit 3,84%, cu 68,42% la fete și 31,58% la băieți. Prevalența dinților supranumerari a fost de 5,1%. În 100% au fost afectați băieții. În 83,3% dinții supranumerari au fost diagnosticați în porțiunea anterioară a arcadelor dentare, în 16,7% în porțiunea distală. În 83,3% dinții supranumerari erau situați pe arcada superioară. Concluzii. Anodonțiile și dinții supranumerari sunt anomalii de dezvoltare de număr care se întâlnesc cu o frecvență de la 0,5 până la 12,5%. Selectarea metodei de tratament este în funcție de vârsta pacientului, apartenența de arcadă sau grup de dinți etc.

Background. Anodontia and supernumerary teeth are numerical dental anomalies, occurring with a frequency of 0.5% to 12.5%. Both anomalies present aesthetic, masticatory defects, affect the position of neighboring teeth on the dental arches. Objective of the study was to study the frequency and prevalence of both anomalies in a group of 570 non-orthodontic dental patients aged between 10 and 18 years and argue the choice of treatment method. Material and methods. The research is a cross-sectional stud y, which included 570 children from different localities of the Republic of Moldova, aged between 10 and 18 years. The frequency and prevalence of both anomalies was studied, depending on age, sex, distribution on the dental arch and belonging to the group of teeth. Depending on the established diagnosis, the treatment method was analyzed and selected. Results. The prevalence of anodontia in the studied group of children and adolescents was 3.84%, with 68.42% in girls and 31.58% in boys. The prevalence of supernumerary teeth was 5.1%. 100% boys were affected. In 83.3% the supernumerary teeth were diagnosed in the anterior portion of the dental arches, in 16.7% in the distal portion. In 83.3% the supernumerary teeth were located on the upper arch. Conclusions. Anodontia and supernumerary teeth are abnormalities of number development that occur with a frequency of 0.5 to 12.5%. The selection of the treatment method depends on the age of the patient, belonging to the arch or group of teeth, etc.