Introducere. Lipsa sau insuficiența gingiei fixe crește riscul de apariție a recesiunilor gingivale. Tehnica de augmentare a acesteia cu ajutorul grefei gingivale libere a fost descrisă de Sullivan și Atkins cu scopul de a crește cantitatea de gingie keratinizată și modificată ulterior de Miller pentru acoperirea recesiunilor gingivale. Scopul lucrării. Compararea rezultatelor clinice ale augmentării țesutului keratinizat și acoperirii recesiunii gingivale cu plasarea grefei gingivale libere înainte și după tratamentul ortodontic. Material și metode. Un total de 8 pacienți cu o cantitate insuficientă de gingie keratinizată și recesiune gingivală (RT1) în jurul dinților anteriori mandibulari au fost tratați prin procedura de augmentare gingivală. Grupul de control (CG) a inclus 4 dinți în poziție corectă, iar grupul de testare (TG) a inclus 4 dinți în poziție vestibularizată. Variabilele clinice, inclusiv nivelul recesiunii (Rec), cantitatea de țesut keratinizat (KT), indicele de placă (PS) și adâncimea pungii (PD) au fost măsurate la momentul inițial, la 6 luni și la 1 an. Rezultate. Ambele grupuri au înregistrat modificări semnificative a variabilelor clinice în comparație cu valorile inițiale. În GC s-a obținut o acoperire a radiculară mai pronunțată la un an, în comparație cu GT (P < 0.05). S-a constatat o creștere semnificativă statistic a nivelului de atașament clinic și cantității de țesut keratinizat (KT), fără diferențe între grupuri (P > 0.05). Indicele de placă (PS) s-a îmbunătățit semnificativ în ambele grupuri în comparație cu valorile inițiale, fără diferențe între grupuri inițial, la 6 luni și la 1 an (P > 0.05). Nu s-au înregistrat modificări semnificative ale adâncimii de sondare (PD) după procedura de augmentare gingivală în ambele grupuri (P > 0.05). Concluzii. Augmentarea țesutului keratinizat și tratamentul recesiunilor gingivale cu grefă gingivală liberă s-a demonstrat a fi o metodă predictibilă. Decizia, de a efectua procedura înainte sau după tratamentul ortodontic, ar trebui luată în colaborare între ortodont și parodontolog, ținând cont de nevoile specifice ale pacientului și de obiectivele stabilite.
Background. The insufficient or absent attached gingiva increases the risk of development of gingival recessions, especially in irregular or abnormal tooth position. The technique of free gingival grafting was described by Sullivan and Atkins with the goal of increasing the amount of keratinized gingiva and later modified by Miller for coverage of gingival recessions. Objective of the study. To compare clinical outcomes of keratinized tissue augmentation and gingival recession closure with free gingival graft placement before and after orthodontic treatment. Material and methods. A total of 8 patients with an insufficient amount of keratinized gingiva and gingival recession (RT1) around mandibular anterior teeth were treated with gingival augmentation procedure. Control group (CG) included 4 teeth in correct position and Test group (TG) included 4 teeth in vestibular position. Clinical variables, including recession depth (Rec), amount of keratinized tissue (KT), plaque score (PS), and probing depth (PD) were measured at baseline, 6 months and 1 year. Results. The both groups had a significant changes in the clinical variables compared with initial. CG resulted in more pronounced root coverage at one year compared to TG (P < 0.05). There was statistically significant gain in clinical attachment level and amount of keratinized tissue (KT), with no differences between groups (P > 0.05). The plaque score (PS) was significantly improved in both groups compared to the initial, with no differences between groups at baseline, 6 months and 1 year (P > 0.05). There was no significant change in probing depth after gingival augmentation procedure in both groups (P > 0.05). Conclusion. Keratinized tissue augmentation and gingival recession with free gingival graft has proven to be a predictable method. The decision of whether to perform the procedure before or after orthodontic treatment should be made in collaboration between the orthodontist and the periodontist, taking into consideration the specific needs of the patient goals.
