Anomalii dento-maxilare asociate cu dinți supranumerari. aspecte de diagnostic și tratament

Abstract

Introducere. Dinți supranumerari (pleiodonție) sunt tulburări în perioada de formare, diviziune a lamei dentare și evoluție a mugurilor, însoțită de majorarea numărului de dinți. Are o frecvență de 2-4% (Brabant) din numărul total de populație, mai des se depistează în sectorul frontal al arcadei superioare. Scopul lucrării. Analiza particularităților clinice, aspectelor de diagnostic și tratament al anomaliilor dento-maxilare asociate cu prezența dinților numerari. Material și metode. Lucrarea este un studiu descriptiv realizat în baza analizei unui lot de 12 pacienți cu vârste de 6-18 ani. Criteriul de bază în selectare a fost prezenta unui sau a mai mulți dinți supranumerari în asociere cu o anomalie dento-maxilară. Stabilirea diagnosticului s-a efectuat în baza: examenului clinic, radiologic (teleradiografie și ortopantomografie, tomografie computerizată), studiului biometric de model (metodele Pont, Korkhaus, Bolton). Rezultate. Din numărul de 12 pacienți: 9 aveau anomalii de clasa I Angle, 2-clasa II, 1-clasa III. In 8 (67%) cazuri s-a depistat prezența dinților supranumerari în sectorul frontal al arcadelor dentare. În 4 cazuri dinții supranumerari erau erupți, fiind identificați la examenul clinic, la 8 pacienți au fost depistați în urma unui examen radiologic. Urmările prezenței oligodonției au fost: diastema superioară–3 cazuri, incluzie dentară–4 cazuri, înghesuire dentară la 3 pacienți, în 2 cazuri au lipsit probleme legate de prezența dintelui supranumerar. Concluzii. În diagnosticul oligodențiilor e importată utilizarea tomografiei computerizate pentru identificarea poziției dinților supranumerari și selectarea corectă a planului de tratament. În 10 cazuri acești dinți au fost supuși extracției, urmată de aplicarea unui aparat dentar pentru tratamentul anomaliei asociate.

Background. Supernumerary teeth (pleyodontia) they are disorders that occurred during formation, division of the dental lamina and the development of tooth buds, associated with an increase in the number of teeth. It has a frequency of 2-4% (Brabant) of the total population, more often they are detected in the front regions of the supper arch. The aim of the project. Analysis of the particularities of clinical signs, the diagnostic and treatment aspects of dento-maxilary anomalies associated with supernumerary teeth. Materials and methods. This research was realized based on the investigation of 12 patients at the age of 6-18 years old. Main criterion in the selection was the presence of one or more supernumerary teeth in association with a dento-maxillary anomaly. The establishment of the diagnosis was carried out according to: clinical, radiological examination (teleradiography and orthopantomography, computed tomography), biometric study on the model (Pont, Korkhaus, Bolton methods). Results. From the total number of 12 patients: 9 had Angle class I anomalies, 2-class II, 1-class III. In 8 (67%) cases, the presence of supernumerary teeth was detected in the frontal region of the dental arches. In 4 cases the supernumerary teeth were erupted and were identified during the clinical examination, in other 8 cases there were detected supernumerary teeth following a radiological examination. The consequences of the presence of oligodontia in the study group were: upper diastema–3 cases, dental inclusion–4 cases, dental crowding in 3 patients, in 2 cases there were no problems related to the presence of the supernumerary tooth. Conclusions. In the diagnosis of oligodentures, the use of computerized tomography is important for identifying the position of supernumerary teeth and the correct selection of the treatment plan. In 10 cases these teeth were subjected to extraction, followed by the application of a dental appliance for treating the associated anomaly.