Conduită ortodontică în transpoziție de canin. Caz clinic

Abstract

Introducere. Transpoziția dentară este o anomalie cu prevalență scăzută (0.33%) definită ca o perturbare a poziției eruptive, o interschimbare a poziției a doi dinți adiacenți, care poate fi completă sau incompletă. Transpoziția canină unilaterală este cea mai frecventă (79%), iar persistența dinților temporari drept cauză a acesteia se întâlnește în 18% din cazuri. Opțiuni de tratament: redresare ortodontică a dintelui transpoziționat, extracționist protetic, alinierea dinților în ordinea transpoziției cu remodelare morfo-funcțională. Scopul lucrării. Redresarea ortodontică a caninului transpoziționat. Material și metode. Pacienta B.O, 11 ani s-a adresat din motive estetice. Evaluarea a inclus date clinice (dentițea mixtă, prezența d. 63 cu rol de menținător biologic al spațiului) și paraclinice (fotometria, studiu biometric de model, explorări radiologice - TRG, OPG, CBCT). Diagnostic: Malocluzie clasa I după Angle, tip normodivergent, transpoziție completă a d. 23, tortopoziția d.24. devierea centrului estetic superior spre stînga. Rezultate. Valoarea estetico-funcțională a caninului și situația clinică concretă ne-a permis selectarea metodei de tratament prin redresare ortodontică a dintelui transpoziționat. S-a inițiat tratament ortodontic cu aparat fix cu bracketuri slot .022 inch. După alinierea și nivelarea arcadelor dentare: extracția d. 63, mezializarea d. 23 cu ajutorul unui cantilever și detalizări ocluzale pentru reabilitare morfofuncțională completă a aparatului dento maxilar. Tratamentul a durat 2,5 ani. Contenție cu dispozitiv fix și mobilizabil pe termen mediu. Concluzii. Selectarea opțiunilor de tratament, prevede analiza detaliată a subiectului, cu selectarea a metodei raționale de reabilitare morfofuncțională a aparatului dento-maxilar, ținându-se cont de mai mulți factori, cum ar fi: complianța pacientului, estetica, funcția și vârsta pacientului.

Background. Dental transposition is a rare anomaly (0.33%) characterized by a disturbance in the eruption position, involving the interchange of positions between two adjacent teeth, either completely or partially. Unilateral canine transposition is the most common form (79%), and the persistence of deciduous teeth accounts for its occurrence in 18% of cases. Treatment options include orthodontic correction of the transposed tooth, extraction followed by prosthodontics, and alignment of the teeth based on the transposition sequence with morpho-functional remodeling. Objective of the study. Orthodontic correction of the transposed canine. Material and methods. Patient B.O., 11 years old, sought treatment for aesthetic reasons. The evaluation encompassed clinical data (mixed dentition, presence of tooth 63 as a biological space maintainer) and paraclinical data (photometry, biometric analysis on study models, radiological explorations- TRG, OPG, CBCT). Diagnosis: Angle class I malocclusion, normodivergent type, complete transposition of tooth 23, torsiversion of tooth 24, deviation of the upper aesthetic center to the left. Results. The aesthetic and functional value of the canine, along with the specific clinical situation, led us to choose the orthodontic correction as the treatment method for the transposed tooth. Orthodontic treatment was initiated using a fixed appliance with 0.022-inch slot brackets. After aligning and leveling of the dental arches, tooth 63 was extracted, and tooth 23 was mesialized using a cantilever, followed by occlusal refinements to achieve complete morpho-functional rehabilitation of the dento-maxillary apparatus. The treatment lasted 2.5 years, with medium-term retention using both fixed and removable appliances. Conclusion. The selection of treatment options requires a detailed analysis of the patient, taking into consideration factors such as compliance, aesthetics, function, and age. It is crucial to choose a rational method for morpho-functional rehabilitation of the dento-maxillary apparatus.