Considerații parodontale în localizarea marginilor restaurative protetice

Abstract

Introducere. Restaurările protetice de obicei cedează nu prin fracturarea protezei dar prin parodontopatii și carii marginale. Obiectivul de bază în tratamentul restaurativ-protetic este conservarea structurii dintelui și țesuturilor lui parodontale. De mulți autori este considerat cea mai bună plasare a marginii viitoarei lucrări protetice este juxta gingival, dar majoritatea marginilor restaurărilor din motive estetice sunt plasate subgingival ce prevede frecvent deteriorarea țesuturilor parodontale. Scopul lucrării. Depistarea răspunsului parodontal în cazul tratamentului protetic cu microproteze unidentare totale. Material și metode. În studiu au fost incluși 21 de pacienți (9m și 12f) în vârstă de 32-63 ani examinați complex clinic și paraclinic, fără semne de ocluzie patologică. Pacienții prezentau diferite tipuri de leziuni odontale coronare care indicau tratament protetic cu coroane artificiale, grupați în 3 loturi, conform amplasării marginii lucrării protetice. I lot - 7 cazuri - cu amplasarea marginilor restaurărilor subgingival cu 0,5mm; II lot - 7 cazuri cu amplasarea marginilor restaurărilor la nivelul marginii gingivale; III lot - 7 cazuri cu amplasarea supragingivală a marginilor restaurărilor. Rezultate și discuții. În 6 cazuri clinice din lotul I , în 4 în cazuri clinice din lotul II și în 2 cazuri clinice din lotul III s-au depistat semne de inflamație paradontală. Prezența semnelor de inflamație paradontală în cazurile date și lipsa în restul cazurilor clinice în toate 3 grupe de pacienți, denotă o necesitate de cercetare ulterioară a atribuirii diferitor factori determinanți la amplasarea marginilor lucrărilor protetice. Concluzii. Prognosticul pe termen lung al unei proteze protetice fixe depinde în mare măsură de relația simbiotică pe care aceasta o stabilește cu parodonțiul marginal.

Introduction: Prosthetic restorations usually fail not by fracturing the prosthesis but by periodontopathies and marginal caries. The basic objective of restorative-prosthetic treatment is to preserve the structure of the tooth and its periodontal tissues. It is considered by many authors that the best placement of the edge of future prosthetic work is juxta gingival, but most of the edges of the restorations for aesthetic reasons are placed subgingivally, which frequently foresees damage to the periodontal tissues. Objective of the study. Detecting the periodontal response in the case of prosthetic treatment with total unidental microprostheses. Material and methods. 21 patients (9m and 12f) aged 3263 years were included in the study, examined clinically and paraclinically, without signs of pathological occlusion. The patients presented different types of coronal odontal lesions that indicated prosthetic treatment with artificial crowns, grouped into 3 lots, according to the location of the edge of the prosthetic work. I lot-7 cases - with the placement of the edges of the subgingival restorations by 0.5mm; II lot-7 cases with the placement of the edges of the restorations at the level of the gingival margin; III lot-7 cases with the supragingival placement of the edges of the restorations. Results. In 6 clinical cases from group I, 4 clinical cases from group II and in 2 clinical cases from group III, signs of periodontal inflammation were detected. The presence of signs of periodontal inflammation in the given cases and the absence in the rest of the clinical cases in all 3 groups of patients, denotes a need for further research into the attribution of different determining factors to the location of the edges of prosthetic works. Conclusions. The long-term prognosis of a fixed prosthetic prosthesis largely depends on the symbiotic relationship established with the marginal periodontium.