Strategie și tactică – esență și operaționalizare în context didactic

Abstract

Introducere. Evoluția societății în ansamblul său, evoluția științelor ca motor al dezvoltării acesteia nu putea avea loc fără schimbările de abordare în științele educației. Știința și arta de a învăța pe alții, de a-i învăța să învețe dar mai ales de a insufla dragoste pentru cunoaștere a urmat și în același timp a determinat evoluția omenirii. Tactica și toate componentele sale se află în relație de subordonare față de strategie și față de obiectul strategic. O strategie cuprinde mai multe tactici, ea nu reprezintă o simplă sumă de tactici, ci este mai degrabă un ansamblu coerent și structurat de tactici, care își potențează reciproc influențele. Scopul lucrării este prezentarea principalelor elemente constructive ale strategiilor de instruire și autoinstruire care ne oferă o imagine asupra complexității lor și sugerează faptul că elementele lor componente pot intra în combinații variabile, dintre cele mai diverse. Materiale și metode. Metoda observației poate fi utilizată izolat în cadrul unei activități de instruire sau autoinstruire, însă ea se poate transforma într-o strategie de explorare observativă a unui fenomen sau proces de lungă durată, în conformitate cu obiectivele didactice bine clarificate și prin subordonarea altor metode didactice. Rezultate. Realizarea obiectivelor de ordin cognitiv, dezvoltarea capacității de a lega cunoștințele între ele și de a crea rețele conceptuale, atingerea obiectivelor de ordin socio- afectiv, de dialogare interpersonală și intrapersonală, stimularea încrederii în sine, stimularea capacităților de reflectare asupra propriilor demersuri de învățare. Concluzii. Concluziile obținute se acced la cunoaștere și la dezvoltarea capacităților intelectuale priceperile, deprinderile, aptitudinile, sentimentele și se înțeleg din situația prin care studenții sunt solicitați și sunt scoși din ipostaza de obiect al formării și sunt transformați în subiecți activi, coparticipanți la propria formare.

Introduction. The evolution of society as a whole, the evolution of sciences as the engine of its development could not take place without the changes in approach in the education sciences. As a result, the science and art of teaching others, of teaching them to learn but above all of instilling love for knowledge followed and at the same time determined the evolution of humanity. Tactics and all its components are subordinate to strategy and to the strategic object. It is essential that, although a strategy comprises several tactics, it is not a simple sum of tactics, but rather a coherent and structured set of tactics that potentiate each other’s influences. The purpose of the paper. The purpose of the paper is to present the main constructive elements of the training and self-training strategies, it gives us an image of their complexity and suggests that their component elements can enter into variable combinations, from the most diverse. Considering the fact that the main component elements of the training and self-training strategies remain the types of learning experiences / self-learning, the didactic methods and procedures, the means of education and the forms of organizing the activity of those who educate. Materials and methods. The observation method can be used in isolation within a training or self-training activity, but it can turn into a strategy for observational exploration of a long-term phenomenon or process, in accordance with well-clarified teaching objectives and by subordinating other didactic methods. The results. Achieving cognitive objectives, developing the ability to link knowledge together and create conceptual networks, achieving socio-affective objectives, interpersonal and intrapersonal dialogue, boosting self-confidence, stimulating the ability to reflect on one’s own actions learning. Conclusions. The obtained conclusions are related to knowledge and the development of intellectual capacities, skills, habits, aptitudes, feelings and are understood from the situation in which the students are requested and are removed from the posture of the object of training and are transformed into active subjects, co-participants in their own training.