Lipoma duodenală gigantă: manifestările clinice, metodele diagnostice și managementul terapeutic

Abstract

Scopul studiului. De a îmbunătăți cunoștințele despre lipoma duodenală; de a studia metodele utile în diagnosticul și tratamentul lipomei duodenale gigante. Materiale și metode. Cercetarea literaturii de specialitate în limba engleză în baza de date PubMed, folosind următorii MeSH termeni: „gastrointestinal lipoma”, „duodenum”, „giant lipoma”, „complications”, „endoscopic excision” și „surgical excision”, în perioada aa. 2010‒ 2022. Rezultate. Lipoamele gastrointestinale (GI) reprezintă 4% din toate tumorile gastrointestinale benigne, cele mai multe dintre ele sunt observate în colon (64%) sau intestinul subțire (26%), însă localizări rare, ca duoden (4%), stomac (3%) și esofag. (2%), sunt de asemenea descrise. Literatura privind lipoamele duodenale (LD) este reprezentată de cazuri clinice, fiind identificate doar 7 publicații relevante. LD sunt caracterizate prin creșterea lentă, majoritatea sunt asimptomatice, descoperite accidental, cel mai frecvent localizate în D2 (n=6;85.7%), dar pot cauza plângeri specifice sau nespecifice gastrointestinale, inclusiv sațietate precoce, disconfort abdominal, durere și senzație de plenitudine (n=4;57.1%). Complicații severe sunt înregistrate în cazul lipoamelor gigante (>4,0 cm), ca anemie prin ulcerație și sângerare (n=3;42.8%), ocluzie intestinală prin invaginație (n=1;14.3%). Investigațiile clinice necesare pentru diagnosticul LD sunt: esofagogastroduodenoscopia (n=6;85.7%), CT (n=3;42.8%) și ecoendoscopia (n=4;57.1%). Nu există tratament standardizat; recomandările existente sunt controversate. Pentru leziunile mai mari excizia endoscopică poate fi asociată cu risc crescut de hemoragie și perforație; este dificil de efectuat în cazul leziunilor localizate în D2, care este o porțiune îngustă si curbată, excizia chirurgicală fiind mai sigură (n=3;42.8%). Concluzii. LD gigante sunt extrem de rare. Simptomele sunt nespecifice, iar instrumentele imagistice sunt utile pentru diagnostic. Tratamentul depinde de dimensiunea și poziția leziunii.

Aim of study. To enhance the knowledge of duodenal lipoma; to study the diagnosis and treatment of giant duodenal lipoma. Materials and methods. The English literature search was conducted in PubMed database, using the following MeSH-terms: “gastrointestinal lipoma”, “duodenum”, “giant lipoma”, “complications”, “endoscopic excision”, and “surgical excision”, time period 2010‒2022. Results. Gastrointestinal (GI) lipomas account 4% of all benign GI tumors, most of them are seen in colon (64%) or small intestine (26%), rare localizations, as duodenum (4%), stomach (3%) and oesophagus (2%), are also described. Literature on duodenal lipomas (DLs) is scarce, only 7 relevant publications were identified. The are slow-growing, most of them asymptomatic, incidentally discovered, most frequently localized in D2 (n=6;85.7%), but may cause a set of specific or non-specific upper GI complaints, including early satiety, abdominal discomfort, pain, and fullness (n=4;57.1%). Severe complications are registered in case of giants lipomas (>4,0 cm), as anemia because of ulceration and bleeding (n=3;42.8%), intestinal obstruction due to intussusception (n=1;14.3%). Clinical investigations necessary for diagnosis include esophagogastroduodenoscopy (n=6;85.7%), CT (n=3;42.8%), and endoscopic ultrasound (n=4;57.1%). No standard of care to treat symptomatic lessions is accepted; the existing recommendations are controversial. For the larger lesions endoscopic removal may be associated with high risk of hemorrhage and perforation; it is difficult to be applied in case the lesion is localized in D2 which is narrow and curved, surgical excision being preferred (n=3;42.8%). Conclusions. Giant DLs are extremely rare. The symptoms are nonspecific and imaging tools are useful for diagnosis. The treatment depends on the size and position of the lesion.