Scopul lucrării. Ca regulă, pacienții cu stricturi biliare periampulare benigne (SBPB) se prezintă cu colangită recurentă. Deși apariţia
stricturilor este polietiologică, se crede că cauza principală a SBPB constă în cicatrizarea în urma pasajului calculilor biliari. Diagnosticul
de SBPB nu este aparent și poate necesita excluderea naturii maligne a îngustării. Arsenalul terapeutic include sfincterotomia
endoscopică (STE), stentarea biliară, precum și dilatarea stricturilor cu balon.
Materiale și metode. Experiența noastră cuprinde tratamentul a 79 de pacienți cu SBPB diagnosticați prin manifestări clinice sugestive,
teste ale funcției hepatice, rezultate imagistice (ecografia transabdominală și colangiopancreatografie prin rezonanță magnetică –
MRCP) și biopsie endoscopică țintită în unele cazuri. Dintre acești pacienți, 67 au fost femei (84,8%) și 12 – bărbați (15,2%), cu vârsta
medie de 63,2±7,8 ani (interval 34-78 ani). Istoricul colecistectomiei a avut 57 (72,2%) pacienți, inclusiv 9 (11,4%) cu extragerea
calculilor din ductul biliar comun. Din cei 22 de pacienți neoperați, calculii veziculari au fost diagnosticați la 17 (77,3%).
Rezultate. Tratamentul definitiv a fost efectuat conform unei proceduri endoscopice standardizate, care include duodenoscopie,
canularea papilei duodenale majore (PDM), colangiopancreatografie retrogradă endoscopică (CPGRE) și STE. Utilizarea unui anumit
tip de sfincterotom depinde de caracteristicile anatomice ale PDM, precum și de lungimea și gradul de îngustare. În toate cazurile,
SBPB a fost eliminată și fluxul biliar adecvat s-a restabilit. Complicațiile au fost observate în 8 (10,1%) cazuri.
Concluzii. Duodenoscopia și biopsia țintită reprezintă o metodă crucială pentru diagnosticarea SBPB, deoarece aspectul colangioscopic
al stricturilor benigne și maligne poate fi similar. STE este o metodă eficientă și relativ sigură pentru tratamentul SBPB cu colangită
recurentă și, în cazuri selective, poate servi ca alternativă la intervenția chirurgicală deschisă.
Aim of study. Usually patients with benign periampullary biliary strictures (BPBS) present with recurrent cholangitis. Although strictures'
appearance is polyetiological, it is believed that the leading cause of BDBS is scarring due to gallstone passage. The diagnosis of
BPBS is not apparent, and may require to rule out the malignant nature of the condition. The therapeutic arsenal includes endoscopic
sphincterotomy (EST), nasobiliary drainage and stenting, as well as balloon dilatation of strictures.
Materials and methods. Our experience includes treatment of 79 patients with BPBS diagnosed by suggestion clinical manifestations,
liver function tests, imaging findings (transabdominal ultrasound and magnetic resonance cholangiopancreatography – MRCP), and
targeted endoscopic biopsy in some cases. Of these patients, 67 were women (84.8%) and 12 – men (15.2%), with the mean age
63.2±7.8 years (range 34-78 years). The history of cholecystectomy had 57 (72.2%) patients, including 9 (11.4%) with previous
common bile duct stones clearance. Of the 22 non-operated patients, gallbladder stones were diagnosed in 17 (77.3%).
Results. The definitive treatment was performed according to a standardized endoscopic procedure, which includes duodenoscopy,
cannulation of the major duodenal papilla (MDP), endoscopic retrograde cholangiopancreatography (ERCP) and EST. The use of a
certain sphincterotome type depended on the anatomical features of MDP, as well as the length and degree of narrowing. In all cases,
BPBS has been eliminated and adequate bile flow was restored. Complications were noted in 8 (10.1%) cases.
Conclusions. Duodenoscopy and targeted biopsy represent a crucial method for diagnosing BPBS, since the cholangioscopic
appearance of benign and malignant strictures can be similar. EST is an effective and relatively safe method for treatment BPBS with
recurrent cholangitis and, in selective cases, may serve as an alternative to open surgery.
