Rolul farmacistului clinician în comunicarea privind consumul de medicamente

Abstract

Introducere. Adaptarea cadrului legal la realitățile curente au făcut ca profesia de farmacist clinician să capete noi valențe. Un farmacist ca un model ideal, care deține elementele farmaciei clinice, ar trebui să poată comunica cu pacientul drept componentă importantă, destinată să susțină succesul farmacoterapiei. Obiective. Determinarea rolului farmacistului clinician în comunicarea cu pacientul privind consumul de medicamente. Materiale și metode. S-au analizat sursele bibliografice utilizând platforma NCBI, USMF.md DrugBunk, OMS, Biomolecula. Rezultate și discuții. În urma analizei datelor bibliografice s-a constatat că farmacistul clinician este obligat să realizeze contactul psihologic, încrederea, să pună întrebările "cheie" pacientului, să poată stabili într-un timp scurt, dacă este posibilă implicarea doar a lui, sau, dacă este necesar, convingerea pacientului de a se adresa la medic. Câteva minute de discuție a pacientului cu un farmacist clinician ar duce la anihilarea frustrărilor legate de ineficiența unui anumit medicament, regrete financiare sau, mai grav, de complicații apărute în urma automedicației. Concluzii: 1. În procesul comunicării, farmacistul clinician trebuie să păstreze secretul profesional, asigurându-se că pacientul înțelege recomandările privind utilizarea rațională a medicamentelor. 2. Cu regret, în Republica Moldova nu există un spațiu special amenajat pentru discuții cu bolnavul în farmacia comunitară, fapt ce duce la o comunicare cantitativ redusă și ineficientă.

Introduction. The adaptation of the legal framework to the current realities has made the profession of clinical pharmacist to gain new valences. A pharmacist should be able to communicate with the patient as an important component to support the success of pharmacotherapy. Objectives. Determining the role of the clinical pharmacist in communicating with the patient on the consumption of drugs. Materials and methods. Bibliographic sources were analyzed using the NCBI platform, USMF.md DrugBunk, WHO, Biomolecula. The results and discussion. Following the analysis of the bibliographic data, it was found that the clinical pharmacist is obliged to make psychological contact, confidence, to ask the "key" questions to the patient, to be able to establish in a short time, if it is possible to involve only him, or, if necessary, to convince the patient to address to the doctor. A few minutes of the patient's discussion with a clinical pharmacist would lead to the annihilation of their frustrations related to the inefficiency of a particular drug, financial regrets or, more seriously, complications arising from self-medication. Conclusions: 1. In the process of communication, the clinical pharmacist must maintain professional secrecy, ensuring that the patient understands the recommendations on the rational use of medicines. 2. Unfortunately, in The Republic of Moldova there is no specially arranged space for discussions with the patient in the community pharmacy, which leads to a quantitatively reduced and inefficient communication.