Abstract:
Actualitatea temei de cercetare. Strategia națională de sănătate „Sănătatea 2030”, „trasează
traiectoria de dezvoltare și reformare a sectorului de sănătate” și este orientată spre „realizarea
unor transformări structurale, care să îmbunătățească sănătatea publică, eficiența și reziliența
sistemului de sănătate”, inclusiv a instituțiilor din sectorul spitalicesc [23]. Aceste instituții
reprezintă organizații foarte complexe, care au de îndeplinit o varietate de funcții și sarcini
orientate spre atingerea obiectivului principal, cel de acordare a serviciilor medicale calitative
populației [12]. Diverse după natura lor, aflându-se într-un proces continuu de schimbare, aceste
organizații au de soluționat multiple probleme care apar în mediul său intern ca urmare a
schimbărilor şi presiunilor, tot mai mari, din partea factorilor mediului extern. Soluții viabile
pentru aceste probleme pot fi oferite doar de un management eficient [2].
Problemele actuale ale sectorului spitalicesc, cum ar fi: gradul înalt de fragmentare, ineficiența
tehnică și financiară, insuficiența echipamentului medical modern, starea nesatisfăcătoare a
clădirilor, insuficiența de angajați, incapacitatea acestuia de a răspunde cererii pacienților etc.,
constituie o provocare majoră pentru factorii de decizie politică [23].
„Luând în considerare că spitalele consumă mai mult de 50% din totalul resurselor alocate
pentru medicină și reprezintă o unități importante ale sistemului, performanța acestora este
esențială nu numai pentru eficiența sistemului de sănătate, dar și pentru dezvoltarea socială și economică a țării” [15]. [...]
