Abstract:
Introducere. Infecțiile tractului urinar reprezintă cca 40% din totalul infecțiilor
asociate asistenței medicale, majoritatea cazurilor fiind determinate de cateterizare. La pacienții fără cateter, tractul urinar este colonizat, de obicei, de microorganisme de origine enterică. Prezența unui cateter creează un mediu favorabil
pentru persistența microorganismelor și formarea de biofilme, ceea ce crește probabilitatea ca tractul urinar să fie colonizat de microorganisme nosocomiale
nonenterice. Prin urmare, este important să cunoaștem spectrul agenților patogeni asociați cu prezența unui cateter urinar.
Scop. Evaluarea spectrului și rezistenței la antimicrobiene a tulpinilor microbiene
izolate din infecțiile tractului urinar asociate cateterizării.
Material și metode. Studiul realizat este unul secundar-sinteză narativă a literaturii. Informația a fost selectată din bazele de date electronice internaționale, din
2018 până în 2023, cu privire la spectrul și rezistența la antibiotice a infecțiilor
urinare asociate cateterizării (ITUAC). În acest scop au fost folosite următoarele
cuvinte-cheie în diferite combinații: cateter, infecție urinară, bacteriurie, rezistență la antimicrobiene. În studiu au fost analizate cele 38 de publicații selectate,
precum și datele, și recomandările Asociației Europene de Urologie, Centrului de
Prevenire și Control al Bolilor (CDC), inclusiv Ghidul pentru prevenirea infecțiilor
urinare asociate cateterizării.
Rezultate. Cateterismul permanent, care durează 30 de zile sau mai mult, este
definit ca „pe termen lung” sau „cronic”. Durata prelungită a cateterizării instantaneu duce la formarea biofilmului pe suprafața acestuia. La pacienţii cateterizaţi
pe termen lung, bacteriuria polimicrobiană apare în ~95% din cazuri. Cei mai
frecvenți agenți patogeni asociați cu prezența unui cateter permanent sunt E. coli
(21,4%) și Candida spp. (21,0%), urmați de Enterococcus spp. (14,9%), P. aeruginosa (10,0%), K. pneumoniae (7,7%), Enterobacter spp. (4,1%) și A. baumannii
(1,2%). În rezumatul anual al datelor raportate de CDC, 24,8% dintre izolatele de
E. coli și 33,8% dintre izolatele de P. aeruginosa au fost rezistente la fluorochinolone. Tulpinile de E. coli și de K. pneumoniae au prezentat rezistență în 5,5% din
cazuri, inclusiv 21,2% la ceftriaxonă. Ratele de rezistență au fost relativ înalte
chiar și la carbapeneme: E. coli 4%, K. pneuniae 10%, P. aeruginosa 25% și A. baumannii 25,6%. Rezistență semnificativă a fost înregistrată la vancomicină (6,1%)
și la ampicilină (3,1%) în cazul E. faecalis.
Concluzii. Cateterele urinare sunt recunoscute ca factor de risc major pentru dezvoltarea infecțiilor urinare asociate asistenței medicale. Spectrul microorganismelor în ITUAC este foarte diferit, iar din cauza formării biofilmelor rezistența la
antimicrobiene a acestor tulpini este înaltă. Agenții patogeni din biofilme sunt
bine protejați de antimicrobiene și de apărarea gazdei. Deoarece terapia antimicrobală la pacienții cateterizați duce la dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene,
strategia prudentă de administrare a antibioticelor, gestionarea cateterului și prevenirea ITUAC trebuie considerate prioritare.
