Abstract:
Scopul: Evaluarea nevoilor psihologice ale pacienților oncologici și identificarea
barierelor întâmpinate la asigurarea acestor nevoi, în vederea elaborării recomandărilor privind
oferirea asistenței psihologice necesare pacienților diagnosticați cu cancer.
Obiectivele: Analiza experiențelor practicilor internaționale și naționale privind nevoile
pacienților oncologici și determinarea necesităților în consilierea psihologică; identificarea și evaluarea nevoilor psihologice percepute ale pacienților oncologici; stabilirea și analiza
impedimentelor în asigurarea asistenței psihologice pacienților oncologici la nivel de țară;
elaborarea recomandărilor privind asigurarea asistenței psihologice focusate pe nevoile
pacienților oncologici din Republica Moldova.
Materiale și metode: Tipul studiului: transversal mixt (cantitativ și calitativ). Cercetarea
cantitativă a fost efectuată prin chestionarea a 404 pacienți oncologici adulți cu discernământ
care s-au adresat pentru servicii în instituțiile medicale publice. Cercetarea calitativă a fost
efectuată prin organizarea de discuții în focu-grupuri cu psihologi (25 participanți) și interviuri în
profunzime cu medici oncologi și psihologi care prestează servicii pacienților oncologici. Studiul
a fost realizat în perioada 1.11.2022-1.03.2023.
Rezultate obținute: În studiul cantitativ, conform analizei după criteriul de vârstă
predomină grupul de 50-69 ani (cca. 51%), urmată de 30-49 ani (cca. 25%) și peste 70 ani (cca.
20%), grupa de pacienți tineri fiind cea mai puțin numeroasă (cca. 4%) – ceea ce corespunde cu
distribuția pe vârste a prevalenței cancerului în Republica Moldova, conform datelor Biroului
Național de Statistică. Distribuția eșantionului după criteriul oraș/sat este relativ uniformă, cu o
prevalență ușoară a mediului urban (52%). Pe criterii de gen, se constată o prevalență a genului
feminin (63%). Privitor la percepții și cunoștințe referitor la condiția medicală proprie, 39% din
respondenți au răspuns că nu își cunosc starea, 26% din pacienți trec cu succes tratamentul și
boala se retrage, 12% au finisat tratamentul și boala nu progresează, 7,7% au terminat
tratamentul și boala progresează, pe când 5,5% afirmă că tratamentul nu este eficient și boala
progresează, iar 9,9% susțin că nu mai au boala, dar își urmăresc starea. Respondenții au fost
rugați să-și estimeze starea generală prin calificativele „bună”, „satisfăcătoare” sau „rea” și a fost
constatat faptul că starea generală rea este raportată de 43% din pacienții care nu cunosc situația
în care se află. Studiul relevă o deficiență la nivelul etapei de screening a nevoilor psihologice,
astfel 46% din pacienții oncologici au raportat că nu au făcut testări sau consultații cu psihologul,
28% – nu cunosc și doar 17% au făcut testări psihologice cu oncologul, iar 9% au avut
testări/consultații cu psihologul. Cele mai des trăite emoții în momentul diagnosticării sunt cele
de neliniște, frică și tristețe. Pe parcursul bolii, 54% din respondenți des sau întotdeauna simt
frică de durere, 79,5% des și întotdeauna își fac griji pentru familie. Marea majoritate a
pacienților (cca. 95%) au calificat ca fiind importante și foarte importante așa nevoi precum:
tratarea cu respect de către personalul medical; informarea despre evoluția bolii; informarea
despre tot ce ține de boală, tratament și urmări, despre efectele adverse înainte de a începe
terapia; informarea în scris despre boală, tratament, rezultate și unde s-ar putea adresa pentru
anumite servicii după externare; instruirea cum să facă față bolii desinestătător acasă; oferirea
unui suport suport psihologic pacientului și familiei acestuia ș.a.
Conform datelor studiului calitativ, psihologii și majoritatea medicilor oncologi posedă
cunoștințe despre nevoile psihosociale ale pacienților oncologici, le consideră importante și
cunosc modalități de satisfacerea a acestora. În același timp, recunosc că nivelul de satisfacere a
acestor nevoi este nesatisfăcător și mediu. Ei raportează următoarele bariere și impedimente în
realizarea lor: lipsa specialiștilor (psiho-oncologilor), volumul mare de lucru, nivelul scăzut de
alfabetizare referitor la cancer a pacienților, lipsa conștientizării necesității suportului psihosocial
(inclusiv din partea pacienților), dificultăți de comunicare cu pacienții, aspecte deficitare sub
aspectul bugetării; interacțiune nesatisfăcătoare între psiho-oncologi, clinicieni și asistența
socială în țara noastră. Concluzii: Impactul biopsihosocial al cancerului se manifestă prin dificultăți de ordin
fiziologic și psihologic care dictează nevoile psihosociale ale pacientului (de a fi informat, de a fi
ajutat în gestionarea bolii și a problemelor de ordin psihologic care însoțesc boala și tratamentul
etc.). Ele necesită o abordare holistică prin screening și identificarea serviciilor necesare fiecărui
caz aparte pentru un suport psihosocial optimal. Aceste nevoi, după părerea pacienților
oncologici din Republica Moldova, sunt foarte importante, dar în mare parte rămân nesatisfăcute
din punctul de vedere al oncologilor și psihologilor. O îmbunătățire a furnizării suportului
psihosocial pentru pacienții oncologici în Republica Moldova e realizabilă prin: o atenție sporită
și o investiție în dezvoltarea resurselor umane calificate, îmbunătățirea comunicării cu pacienții,
creșterea gradului de conștientizare a importanței suportului psihosocial, abordarea
multidisciplinară și prin implementarea modalităților eficiente de asistență psihologică. Toate
acestea pot contribui la creșterea calității vieții și satisfacției pacienților oncologici.