Nevoi ale pacienților oncologici în asistență psihologică

Abstract

Scopul: Evaluarea nevoilor psihologice ale pacienților oncologici și identificarea barierelor întâmpinate la asigurarea acestor nevoi, în vederea elaborării recomandărilor privind oferirea asistenței psihologice necesare pacienților diagnosticați cu cancer. Obiectivele: Analiza experiențelor practicilor internaționale și naționale privind nevoile pacienților oncologici și determinarea necesităților în consilierea psihologică; identificarea și evaluarea nevoilor psihologice percepute ale pacienților oncologici; stabilirea și analiza impedimentelor în asigurarea asistenței psihologice pacienților oncologici la nivel de țară; elaborarea recomandărilor privind asigurarea asistenței psihologice focusate pe nevoile pacienților oncologici din Republica Moldova. Materiale și metode: Tipul studiului: transversal mixt (cantitativ și calitativ). Cercetarea cantitativă a fost efectuată prin chestionarea a 404 pacienți oncologici adulți cu discernământ care s-au adresat pentru servicii în instituțiile medicale publice. Cercetarea calitativă a fost efectuată prin organizarea de discuții în focu-grupuri cu psihologi (25 participanți) și interviuri în profunzime cu medici oncologi și psihologi care prestează servicii pacienților oncologici. Studiul a fost realizat în perioada 1.11.2022-1.03.2023. Rezultate obținute: În studiul cantitativ, conform analizei după criteriul de vârstă predomină grupul de 50-69 ani (cca. 51%), urmată de 30-49 ani (cca. 25%) și peste 70 ani (cca. 20%), grupa de pacienți tineri fiind cea mai puțin numeroasă (cca. 4%) – ceea ce corespunde cu distribuția pe vârste a prevalenței cancerului în Republica Moldova, conform datelor Biroului Național de Statistică. Distribuția eșantionului după criteriul oraș/sat este relativ uniformă, cu o prevalență ușoară a mediului urban (52%). Pe criterii de gen, se constată o prevalență a genului feminin (63%). Privitor la percepții și cunoștințe referitor la condiția medicală proprie, 39% din respondenți au răspuns că nu își cunosc starea, 26% din pacienți trec cu succes tratamentul și boala se retrage, 12% au finisat tratamentul și boala nu progresează, 7,7% au terminat tratamentul și boala progresează, pe când 5,5% afirmă că tratamentul nu este eficient și boala progresează, iar 9,9% susțin că nu mai au boala, dar își urmăresc starea. Respondenții au fost rugați să-și estimeze starea generală prin calificativele „bună”, „satisfăcătoare” sau „rea” și a fost constatat faptul că starea generală rea este raportată de 43% din pacienții care nu cunosc situația în care se află. Studiul relevă o deficiență la nivelul etapei de screening a nevoilor psihologice, astfel 46% din pacienții oncologici au raportat că nu au făcut testări sau consultații cu psihologul, 28% – nu cunosc și doar 17% au făcut testări psihologice cu oncologul, iar 9% au avut testări/consultații cu psihologul. Cele mai des trăite emoții în momentul diagnosticării sunt cele de neliniște, frică și tristețe. Pe parcursul bolii, 54% din respondenți des sau întotdeauna simt frică de durere, 79,5% des și întotdeauna își fac griji pentru familie. Marea majoritate a pacienților (cca. 95%) au calificat ca fiind importante și foarte importante așa nevoi precum: tratarea cu respect de către personalul medical; informarea despre evoluția bolii; informarea despre tot ce ține de boală, tratament și urmări, despre efectele adverse înainte de a începe terapia; informarea în scris despre boală, tratament, rezultate și unde s-ar putea adresa pentru anumite servicii după externare; instruirea cum să facă față bolii desinestătător acasă; oferirea unui suport suport psihologic pacientului și familiei acestuia ș.a. Conform datelor studiului calitativ, psihologii și majoritatea medicilor oncologi posedă cunoștințe despre nevoile psihosociale ale pacienților oncologici, le consideră importante și cunosc modalități de satisfacerea a acestora. În același timp, recunosc că nivelul de satisfacere a acestor nevoi este nesatisfăcător și mediu. Ei raportează următoarele bariere și impedimente în realizarea lor: lipsa specialiștilor (psiho-oncologilor), volumul mare de lucru, nivelul scăzut de alfabetizare referitor la cancer a pacienților, lipsa conștientizării necesității suportului psihosocial (inclusiv din partea pacienților), dificultăți de comunicare cu pacienții, aspecte deficitare sub aspectul bugetării; interacțiune nesatisfăcătoare între psiho-oncologi, clinicieni și asistența socială în țara noastră. Concluzii: Impactul biopsihosocial al cancerului se manifestă prin dificultăți de ordin fiziologic și psihologic care dictează nevoile psihosociale ale pacientului (de a fi informat, de a fi ajutat în gestionarea bolii și a problemelor de ordin psihologic care însoțesc boala și tratamentul etc.). Ele necesită o abordare holistică prin screening și identificarea serviciilor necesare fiecărui caz aparte pentru un suport psihosocial optimal. Aceste nevoi, după părerea pacienților oncologici din Republica Moldova, sunt foarte importante, dar în mare parte rămân nesatisfăcute din punctul de vedere al oncologilor și psihologilor. O îmbunătățire a furnizării suportului psihosocial pentru pacienții oncologici în Republica Moldova e realizabilă prin: o atenție sporită și o investiție în dezvoltarea resurselor umane calificate, îmbunătățirea comunicării cu pacienții, creșterea gradului de conștientizare a importanței suportului psihosocial, abordarea multidisciplinară și prin implementarea modalităților eficiente de asistență psihologică. Toate acestea pot contribui la creșterea calității vieții și satisfacției pacienților oncologici.