Rezumat.
Introducere. Ischemia mezenterica rămâne în prezent o patologie subdiagnosticată, cu rate ridicate de mortalitate în spital. În ultimii ani, pe scară
largă a început să se utilizeze abordări endovasculare și hibride în tratamentul acestor pacienți.
Caz clinic. Prezentăm cazul unei femei de 56 ani, diagnosticată cu ischemie mezenterică subacută asociată arteritei Takayasu. Luând în considerare
anamnesticul agravat și datele imagistice, s-a luat decizia de a recurge la intervenția hybrid pentru revascularizarea arterei mezenterice superioare,
s-a efectuat: Trombectomie directă și indirectă din artera mezenterică superioară, stentarea arterei mezenterice și plastia cu petec autovenos
a defectului arterial. Intraoperator, din cauza dificultăților de trecere a endograftului din abord retrograd s-a recurs la puncția arterei brahile și
negocierea leziunii din abord antero- și retrograd. Tabloul angiografic imediat postoperator: restabilirea fluxului anterograd pe artera mezenterică
superioară cu încărcarea bună a teritoriului arterial, la revizia cavitații abdominale ficatul (lobul drept) și intestinul pe tot traiectul viabil. La începerea
alimentației pacientei, a dispărut simptomatologia preoperatorie. Tranzitul intestinal păstrat. Follow-up peste 1 și 5 luni, se atesta permeabilitatea
stentului. Externată la domiciliu în stare satisfăcătoare cu tratament tab. Clopidogrel 75 mg și tab. Rivaroxaban 5 mg.
Concluzii. Ischemia mezenterică reprezintă un eveniment devastator ce impune o strategie promptă de diagnostic și tratament. Intervenția hybrid
de revascularizare a arterei mezenterice superioare reprezintă o metodă sigură și eficientă în tratamentul acestei patologii.
Summary.
Introduction. Mesenteric ischemia remains a currently underdiagnosed pathology with high mortality rates in hospitals. In recent years,
endovascular and hybrid approaches have widely begun to be used in the treatment of these patients.
Clinical case. We present the case of a 56-year-old woman diagnosed with acute on chronic mesenteric ischemia associated with Takayasu's arteritis.
Considering the worsened medical history and imaging data, the decision was made to resort to hybrid intervention for the revascularization of
the superior mesenteric artery. The following procedures were performed: direct and indirect thrombectomy from the superior mesenteric artery,
open retrograde mesenteric stenting, and autologous venous patch plasty of the arterial defect. Intraoperatively, due to difficulties in passing the
endograft from the retrograde approach, a brachial artery puncture and negotiation of the lesion from antegrade and retrograde approaches were
employed. Immediate postoperative angiographic findings: restoration of anterograde flow in the superior mesenteric artery with good perfusion
of the arterial territory; upon abdominal cavity revision, the liver (right lobe) and intestine were viable throughout. The patient's preoperative
symptoms disappeared upon the commencement of feeding. Intestinal transit remained intact. Follow-up at 1 and 5 months confirmed stent
patency. Discharged home in a satisfactory condition with tab. Clopidogrel 75 mg and tab. Rivaroxaban 5 mg treatment.
Conclusions. Mesenteric ischemia represents a devastating event that requires a prompt strategy for diagnosis and treatment. Hybrid intervention
for the revascularization of the superior mesenteric artery stands as a safe and effective method in treating this pathology.
