Abstract:
Leziunile chistice ale ficatului reprezintă un grup de
formațiuni cu caracter heterogen frecvent întâlnite în
prectica medicală. O atenție deosebită atrage varietatea
factorilor etiologici, mecanismelor patogenetice și
prezentarea clinico-imagistică a acestor leziuni. Evaluarea
diagnostică poate varia de la chisturi simple până la leziuni
cu caracter malign ce vor conduce spre un final rezervat
pentru pacient. Chisturile hepatice pot fi infecțioase și
neinfecțioase. Cea mai bine cunoscută leziune chistică de
geneză parazitară este chistul hidatic, pe când cele
noninfecțioase pot fi divizate în chisturi benigne, premaligne,
maligne și leziuni posttraumatice. Cu toate
acestea, cel mai frecvent întâlnit în practica medicală este
chistul hepatic simplu, care nu prezintă dificultăți pentru
diagnosticul și conduita pacientului. Aceste chisturi pot
purta un caracter congenital și cel mai frecvent se ăntâlnesc
la femei în vârsta de 40-70 ani. Prezentarea clinică poate fi
extrem de diversă, începînd de la varianta asimptomatică,
semne clinice nespecifice până la asocierea clinicii febrile cu sindrom dolor exprimat. Cea mai simplă și comună
metodă de diagnostic a leziunilor chistice o reprezintă
ultrasonografia abdominală, ce permite stabilirea certă a
caracterului leziunii. În cazul formațiunilor ce poartă un
caracter incert și necesită un diagnostic diferențial drept
instrumente oportune vor fi considerate tomografia
computerizată cu contrastare sau evaluarea prin rezonanță
magnetică. Testele serologice și ultrasonografia cu contrast
deasemenea pot fi utile în diferențierea chisturilor
complexe. În cazul afectării polichistice se pot utiliza
testele genetice, dar ele nu vor influența managementul
ulterior al pacientului. Conduita pacientului cu leziuni
chistice este în funcție de caracterul acestora. Dese ori
managementul se poate baza doar pe supravegherea în
dinamica, în alte situații va fi necesară aspirarea sau
drenarea chirurgicala a acestora. Terapia medicamentoasă
va depinde de etiologie și volumul procedurilor necesare.
În concluzie: leziunea chistică hepatică reprezintă o entitate
ce implică multipli gactori etiologici și patogenetici, astfel
necesitând o abordare complexă de diagnostic și decizia
tacticii de management a pacientului.
