Abstract:
Actualitatea și importanța problemei cercetate. Flegmonul planșeului bucal este o
infecție, definită ca o afecțiune inflamatorie bilaterală și rapid progresivă a spațiilor sublinguale,
submandibulare și submentonier. Maladia reprezintă o urgență medicală, care se manifestă, de
obicei, prin indurație consistentă și tumefiere a planșeului bucal, asociată cu risc major de
obstrucție a căilor respiratorii și de extindere a infecției de-a lungul planurilor fasciale în lojele
adiacente și spre mediastin [8, 16].
Din cauza ratei crescute a afecțiunilor comorbide (imunodepresia, diabetul zaharat), care
sunt și factorii de risc majori pentru pacienții cu flegmon al planșeului bucal, incidența acestei
afecțiuni este în creștere. Deși afecțiunea este rară, rămâne încă a fi o maladie importantă care
poate pune viața în pericol, în primul rând, din cauza obstrucției căilor respiratorii [1, 2]. În circa
90% din cazuri, flegmonul planșeului bucal este de origine odontogenă, dinții 7 și 8 inferiori
constituind 70-80% [2, 7].
Protecția căilor respiratorii și terapia medicamentoasă antiinflamatorie și antibacteriană,
instituită timpuriu, prezintă rezultate favorabile. Cu toate acestea, intervenția chirurgicală care
implică drenajul adecvat al colecțiilor purulente, debridarea țesutului necrotic până la limita
ţesuturilor clinic sănătoase și lavaje cu soluții antiseptice este esențială. Pe lângă avantaje, metoda
clasică de tratament chirurgical are și unele dezavantaje: gradul înalt de agresivitate chirurgicală;
acoperirea rapidă a plăgii cu fibrină, ceea ce împiedică drenarea eliminărilor purulente; regenerare
dificilă a țesuturilor; cicatrici postoperatorii voluminoase și inestetice [4, 9].
Astfel, rezultatele analizei literaturii de specialitate și experiența clinicii noastre
argumentează oportunitatea elaborării unui nou concept/protocol de intervenție chirurgicală
minim-invazivă al flegmonului planșeului bucal, care ar contribui la reabilitarea timpurie, efectivă
și mai puțin traumatică. În acest sens, este important de selectat strategia intervențională
corespunzătoare, care ține cont de particularitățile individuale ale pacientului [12, 13] [....].
