Rezumat.
Chirurgia ortognată presupune totalitatea
intervenţiilor chirurgicale de corectare a deformărilor musculo-scheletale, dento-osoase
şi ale ţesuturilor moi ale maxilarelor, fiind metoda de tratament de elecţie pentru anomalii
dento-maxilare (ADM) severe, ce nu pot fi
reabilitate doar prin tratament ortodontic.
Scopul lucrării. Evaluarea particularităţilor de
diagnostic şi tratament a pacienţilor cu ADM
în plan sagital. Material şi metode: 22 de pacienţi, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 46 ani, cu
ADM în plan sagital, în perioada 2016—2021.
Etapa chirurgicală propriu — zisă s-a realizat în condiţii de staţionar, iar în ambulator
a avut loc evaluarea clinică şi paraclinică a
pacienţilor prin examen fotostatic, modele de
studiu, OPG, CBCT, TRG, scanare intraorală.
Rezultate: Predominarea pacienţilor cu clasa
III scheletală (77,3%), faţă de clasa II (22,7%).
Osteotomiile utilizate: Le Fort 1 pentru maxilă, osteotomia ramului mandibular după
Obwegeser — Dal Pont pentru mandibulă şi
genioplastia pentru repoziţionarea mentonului. Trauma chirurgicală inevitabilă pentru
poziţionarea corectă a maxilarelor duce intraoperator la hemoragii, hematoame şi stări
postoperatorii acceptabile din punct a traumatismului suportat. Concluzii. Tratamentul
ortodontico-chirurgical este o metodă sigură de reabilitare a pacienţilor cu ADM în plan
sagital, cu rezultate postoperatorii superioare
riscurilor şi complicaţiilor intraoperatorii.
Summary.
Orthognathic surgery involves all surgical
interventions to correct musculoskeletal, dental and soft tissue deformities of the jaws, being the treatment method of choice for severe
dento–maxillary anomalies, which cannot be
rehabilitated by orthodontic treatment alone.
The purpose. Evaluation of the particularities
of diagnosis and treatment of patients with
jaw anomalies in sagittal plane. Material and
methods: 22 patients aged between 20 and
46 years, during the period 2016—2021. The
surgical stage occurred in stationary conditions, and the clinical and paraclinical evaluation of the patients took place in dental clinic
through photostatic examination, study models, radiological examination, intraoral scanning. Results: Predominance of patients with
skeletal Class III (77.3%), compared to Class
II (22,7%). Osteotomies used: Le Fort 1 for
maxilla, osteotomy of the mandibular ramus
Obwegeser — Dal Pont for the lower jaw and
genioplasty for repositioning the chin. The
unavoidable surgical trauma for the correct
positioning of the jaws leads to intraoperative
hemorrhages, hematomas and postoperative
conditions acceptable from the point of view
of the endured trauma. Conclusions. The
orthodontic–surgical treatment is a safe method of rehabilitating patients with anomalies in
sagittal plane, with postsurgical results superior to intraoperative risks and complications.
