Rezumat.
Chirurgia ortognată presupune totalitatea
intervenţiilor chirurgicale de corectare a deformărilor musculo-scheletale, dento-osoase
şi ale ţesuturilor moi ale maxilarelor, fiind metoda de tratament de elecţie pentru anomalii
dento-maxilare (ADM) severe, ce nu pot fi
reabilitate doar prin tratament ortodontic.
Scopul lucrării. Evaluarea particularităţilor de
diagnostic şi tratament a pacienţilor cu ADM
în plan sagital. Material şi metode: 22 de pacienţi, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 46 ani, cu
ADM în plan sagital, în perioada 2016—2021.
Etapa chirurgicală propriu — zisă s-a realizat în condiţii de staţionar, iar în ambulator
a avut loc evaluarea clinică şi paraclinică a
pacienţilor prin examen fotostatic, modele de
studiu, OPG, CBCT, TRG, scanare intraorală.
Rezultate: Predominarea pacienţilor cu clasa
III scheletală (77,3%), faţă de clasa II (22,7%).
Osteotomiile utilizate: Le Fort 1 pentru maxilă, osteotomia ramului mandibular după
Obwegeser — Dal Pont pentru mandibulă şi
genioplastia pentru repoziţionarea mentonului. Trauma chirurgicală inevitabilă pentru
poziţionarea corectă a maxilarelor duce intraoperator la hemoragii, hematoame şi stări
postoperatorii acceptabile din punct a traumatismului suportat. Concluzii. Tratamentul
ortodontico-chirurgical este o metodă sigură
de reabilitare a pacienţilor cu ADM în plan
sagital, cu rezultate postoperatorii superioare
riscurilor şi complicaţiilor intraoperatorii.
Summary.
Introduction. Orthognathic surgery involves all surgical interventions to correct
musculoskeletal, dental and soft tissue deformities of the jaws, being the treatment
method of choice for severe dento–maxillary
anomalies, which cannot be rehabilitated by
orthodontic treatment alone. The purpose.
Evaluation of the particularities of diagnosis
and treatment of patients with jaw anomalies
in sagittal plane. Material and methods: 22
patients aged between 20 and 46 years, during
the period 2016—2021. The surgical stage occurred in stationary conditions, and the clinical and paraclinical evaluation of the patients
took place in dental clinic through photostatic examination, study models, radiological examination, intraoral scanning. Results:
Predominance of patients with skeletal Class
III (77.3%), compared to Class II (22,7%).
Osteotomies used: Le Fort 1 for maxilla, osteotomy of the mandibular ramus Obwegeser
— Dal Pont for the lower jaw and genioplasty
for repositioning the chin. The unavoidable
surgical trauma for the correct positioning of
the jaws leads to intraoperative hemorrhages,
hematomas and postoperative conditions acceptable from the point of view of the endured
trauma. Conclusions. The orthodontic–surgical treatment is a safe method of rehabilitating
patients with anomalies in sagittal plane, with
postsurgical results superior to intraoperative
risks and complications.
