Introducere. Relația interproximală este definită
ca raportul între dinții vecini ai aceluiași arc dentar
sau relația care există între suprafața mezială a unui
dinte și suprafața distală a dintelui alăturat. Ca element al ansamblului interproximal, contactul interdentar este unitatea anatomofuncțională care contribuie la stabilizarea dinților, menținerea integrității
arcadei dentare, protejarea papilei și prevenirea impactării alimentare.
Scopul lucrării. Evaluarea radiologică a morfologiei proximale, adaptării marginale a restaurărilor și
a poziționării contactului interdentar obținut la dinții
laterali.
Material și metode. În studiu au fost incluse 80
de radioviziografii digitale bite-wing (cu film mușcat), pe care au fost evaluate restaurările aproximale la dinții laterali din punct de vedere a morfologiei prin aprecierea prezenței unei suprafețe concave,
convexe sau drepte; a adaptării cervicale prin identificarea unei treceri armonioase dinte-restaurare sau
a unei trepte marginale; a contactul interdentar prin
determinarea poziționării acestuia în direcție cervico-ocluzală.
Rezultate. Din cele 80 de restaurări aproximale
analizate la dinții laterali, 34 au fost pe suprafețele
meziale și 46 pe suprafețele distale. 58 de restaurări
au prezentat un profil de emergență convex, 2 – concav și 20 – drept. 53 de restaurări au determinat o
adaptare cervicală armonioasă și 27 prezența unei
trepte marginale, cu minimul de 0.1 mm și maximum
de 0.9 mm. 66 de restaurări au manifestat contact
proximal cu dintele vecin și 14 – lipsa contactului interdentar. La 21 din restaurările cu contact proximal,
acesta corespunde poziționării anatomice în direcție
cervico-ocluzală și la 45 nu corespunde, fiind deplasat spre ocluzal.
Concluzie. 72,5 % din restaurările aproximale la
dinții laterali evaluate radiologic prezintă un profil de
emergență anatomic, 66,25% - o adaptare cervicală armonioasă și 31,8 % - o poziționare anatomică a contactului interdentar în direcție cervico-ocluzală.
Introduction. The interproximal relationship is
defined as the relationship between the neighboring
teeth within the same dental arch or the relationship
that exists between the mesial surface of one tooth and
the distal surface of the adjacent tooth. As a component of the interproximal ensemble, interdental contact is the anatomofunctional unit that contributes to
the stabilization of teeth, maintains the integrity of the
dental arch, protects the papilla and prevents food impaction.
Objective of the study. The radiographic assessment of proximal morphology, marginal adaptation of
restorations, and the positioning of obtained interdental contact in lateral teeth.
Material and methods. The study included 80 digital bitewing radiographs in which proximal restorations on lateral teeth were evaluated for morphology by
assessing the presence of a concave, convex, or straight
surface; cervical adaptation by identifying a harmonious transition between the tooth and the restoration or
a marginal step; interdental contact by determining its
position in the cervico-occlusal direction.
Results. Out of the 80 proximal restorations analyzed in lateral teeth, 34 were on mesial surfaces and
46 on distal surfaces. 58 restorations exhibited a convex emergence profile, 2 - concave, and 20 - straight.
53 restorations showed a harmonious cervical adaptation, while 27 revealed the presence of a marginal step,
ranging from a minimum of 0.1 mm to a maximum of
0.9 mm. 66 restorations demonstrated proximal contact with the adjacent tooth, while 14 showed a lack
of interdental contact. Among the restorations with
proximal contact, 21 corresponded to anatomically
correct positioning in the cervico-occlusal direction,
and 45 did not correspond, being displaced occlusally.
Conclusions. 72.5% of the radiologically evaluated
proximal restorations on lateral teeth exhibit an anatomical emergence profile, 66.25% show harmonious
cervical adaptation, and 31.8% demonstrate an anatomical positioning of interdental contact in the cervico-occlusal direction.
