Abstract:
Tuberculoza (TB) este una dintre cele mai mari provocări de sănătate
publică la nivel global. În anul 2022 Organizația Mondială a Sănătății a
estimat 10,6 milioane de îmbolnăviri noi și 1,3 milioane de decese cauzate
de tuberculoză [1]. În prezent, unul dintre cele mai importante obstacole în
reducerea impactului tuberculozei asupra sănătății publice sunt cazurile de
boală cauzate de tulpinile de Mycobacterium tuberculosis cu rezistență
concomitentă la izoniazidă și rifampicină (tulpini MDR) [2]. Incidența
cazurilor de TB MDR este deosebit de alarmantă în țările din Europa de Est,
unde rata MDR în rândul pacienților cu TB nou-diagnosticați depășește 30%,
iar în cazurile de retratament - depășește 50% [3]. Întreruperea aprovizionării
cu medicamente și implementarea defectuoasă a regimurilor de tratament în
deceniile precedente precum și controlul infecțios deficitar de rând cu
întârzierea diagnostică au determinat selectarea și mențin transmiterea activă
a tulpinilor rezistente și extinderea endemiei de TB MDR în această regiune
[4–6]. În același timp, adaptabilitatea și diversitatea genetică a tulpinilor de
M. tuberculosis complex, ar putea influența în mod direct perpetuarea
fenomenului de rezistență și răspândirea bolii. Astfel, caracteristicile
genomice ale M. tuberculosis complex ar putea contribui la selecția și
transmiterea tulpinilor rezistente la medicamente. În special, astfel de
caracteristici genomice precum mutațiile compensatorii și mutațiile
homoplazice, ar putea conferi avantaje tulpinilor de M. tuberculosis complex
cu rezistență la medicamentele antituberculoase [7]. [...]
