Sindromul de hipertensiune duodenală

Abstract

Introducere. În gastroenterologie, există o serie de afecţiuni care au o semnificaţie clinică importantă, dar nu sunt o formă nozologică. O astfel de afecţiune este sindromul de hipertensiune duodenală (SHD) - reprezintă un complex de simptome clinice de natură funcţională, caracterizat prin dificultăţi în mişcarea chimului alimentar prin duoden şi o întârziere în evacuarea acestuia, fiind asociat altor boli ale sistemului digestiv (BSD). Scopul a fost de a descrie etio- patogenia, semnele clinice, diagnosticul şi tratamentul SHD. Material şi metode. Au fost selectate studiile care au descris particularităţile SHD folosind bazele de date PubMed, NCIB, E-library. Rezultate. Creşterea presiunii intraluminale în duoden duce la supra-întinderea pereţilor, încetinirea evacuării alimentelor din stomac şi apariţia refluxului duo- denogastric şi duodenopancreatic. Mişcările lente a alimentelor prin duoden creşte timpul de contact al chimului acid cu mucoasa duodenală, ceea ce duce la dezvoltarea modificărilor distructiv-inflamatorii în acesta. Simptomele clinice sunt: durerea abdominală, balonarea, greaţa, amărăciunea în gură, senzaţia de saţietate rapidă, dereglări de scaun, astenie psihosomatică şi cefaleea de tip migrenă. Electrogastroenterograma arată o creştere a nivelului activităţii electrice a duodenului de 3-4 ori faţă de normă pe stomacul gol şi după masă. în timpul testării pH-ului, se va înregistra reflux alcalin prelungit, iar la manometrie niveluri diferite de presiune intracavitară în organele adiacente ale tractului digestiv. Eficient este tratamentul cu duspatalin, care reduce tonusul muşchilor fără a afecta motilitatea intestinală normală. Concluzii. Tratamentul inadecvat al BSD duce la dezvoltarea SHD, la progresia bolii de bază şi afectarea calităţii vieţii pacienţilor.

Introduction. In gastroenterology, many conditions have important clinical significance, but are not a nosological form. One such condition is duodenal hypertension syndrome (DHS) - it represents a complex of clinical symptoms of a functional nature, characterized by difficulties in the movement of food chyme through the duodenum and a delay in its evacuation, being associated with other diseases of the digestive system (DDS). The aim was to describe the etiopathogenesis, clinical signs, diagnosis, and treatment of DHS. Material and methods. The studies that described the peculiarities of DHS using PubMed, NCIB, E-library databases were selected. Results. The increase in intraluminal pressure in the duodenum leads to overstretching of the walls, slowing down the evacuation of food from the stomach and the appearance of duodenogastric and duodenopancreatic reflux. The slow movement of food through the duodenum increases the contact time of acid chyme with the duodenal mucosa, which leads to the development of destructive-inflammatory changes in it. Clinical symptoms are abdominal pain, bloating, nausea, bitterness in the mouth, rapid satiety, stool disorders, psychosomatic asthenia, and migraine headache. The electrogastroenterogram shows an increase in the level of the electrical activity of the duodenum 3-4 times compared to the norm on an empty stomach and after a meal. During pH testing, prolonged alkaline reflux will be recorded, and with manometry, different levels of intracavitary pressure in adjacent organs of the digestive tract. Treatment with duspatalin, which reduces muscle tone without affecting normal intestinal motility, is effective. Conclusions. Inadequate treatment of DDS leads to the development of DHS, the progression of the underlying disease and the impairment of the patients' quality of life.