INTRODUCERE. Îmbătrânirea populaţiei este un fenomen global, iar datele generale demografice arată că la
nivel mondial numărul persoanelor vârstnice este în continuă creștere, determinând astfel existenţa unor preocupări serioase în satisfacerea multiplelor necesităţi în plan medical. Lumea știinţifică a fost și este preocupată de cercetarea fenomenului îmbătrânirii, pentru descifrarea mecanismelor celulare ale acestui proces fiziologic, prin găsirea modalităţilor și tratamentelor prin care acesta poate fi incetinit. Farmacoterapia geriatrică
cuprinde categoria de pacienţi- persoane în vârstă cu multiple comorbidităţi, cu risc crescut la declanșarea
reacţiilor adverse, precum și la modificărea farmacocineticii [1].
SCOPUL STUDIULUI. Studiul literaturii de specialitate cu privire la modificările cu care se confruntă vârstnicii în
cazul tratamentelor medicamentoase.
MATERIAL ȘI METODE. O căutare sistematică a informaţiei în bazele de date internaţionale cu privire la unele
tratamente utilizate în geriatrie: Pubmed, Medline și Embase.
REZULTATE. Iniţierea unui tratament, precum și selectarea dozelor de medicamente pentru vârstnici necesită
cunoștinţe și o înţelegere a modificărilor legate de vârstă la nivel de organism. Cea mai importantă modificare farmacocinetică care poate apărea la vârstnici este scăderea funcţiei renale, reducerea clearance-ului
metabolic, micșorarea conţinutului de apă în organismul îmbătrânit și creșterea conţinutului de grăsimi. Prin
urmare, volumul de distribuţie al medicamentelor hidrofile la vârstnici poate fi redus, ducând la creșterea concentraţiilor plasmatice. În schimb, volumul de distribuţie al medicamentelor lifofile crește iar concentraţiile
plasmatice ale acestora pot scădea, Absorbţia intestinală la pacienţii geriatrici faţă de majoritatea de medicamentes rămâne nemodificată. Pe lângă aceste modificări farmacocinetice, una dintre caracteristicile bătrâneţii este o scădere progresivă a mecanismelor homeostatice. Prin urmare, efectele medicamentului sunt mai
puţin atenuate, răspunsurile sunt de obicei mai puternice decât la persoanele mai tinere, rata și intensitatea
efectelor adverse este mai mare. Exemple de acţiuni medicamentoase crescute în acest mod sunt: deshidratarea și tulburările electrolitice ca răspuns la diuretice, complicaţiile hemoragice cu anticoagulante orale, hipoglicemia cu antidiabetice și iritaţia gastrointestinală cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.
Creierul este și el o ţintă deosebit de sensibilă la bătrâneţe, iar medicamentele psihotrope, anticonvulsivante
și antihipertensive cu acţiune centrală pot împiedica funcţia intelectuală și coordonarea motorie. Prin urmare,
aceste medicamentele trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii geriatrici [2].
CONCLUZII. Prescrierea medicamentelor persoanelor în vârstă este dificilă din cauza comorbidităţilor, riscului
crescut de apariţie a reacţiilor adverse la medicamente, polifarmaciei și farmacocineticii modificate.
INTRODUCTION. The aging of the population is a global phenomenon. General demographic data show that globally the number of elderly people is continuously increasing, leading to serious concerns in meeting multiple
medical needs. The scientific community has been and continues to be concerned with researching the aging
phenomenon to decipher the cellular mechanisms of this physiological process by finding ways and treatments to slow it down. Geriatric pharmacotherapy includes the category of patients - elderly individuals with
multiple comorbidities at increased risk of adverse reactions and changes in pharmacokinetics [1].
THE AIM OF STUDY. Literature review regarding the modifications faced by the elderly in terms of drug treatments.
MATERIAL AND METHODS. Systematic search of information in international databases regarding some treatments used in geriatrics: Pubmed, Medline, and Embase.
RESULTS. Initiating treatment, as well as selecting medication doses for the elderly, requires knowledge and
understanding of age-related changes at the organism level. The most important pharmacokinetic change that
may occur in the elderly is the decrease in renal function, reduction in metabolic clearance, decrease in body
water content in the aging body, and increase in fat content. Therefore, the volume of distribution of hydrophilic drugs in the elderly may be reduced, leading to increased plasma concentrations. Conversely, the volume of
distribution of lipophilic drugs increases, and their plasma concentrations may decrease. Intestinal absorption
in geriatric patients compared to most medications remains unchanged. In addition to these pharmacokinetic
changes, one of the characteristics of old age is a progressive decline in homeostatic mechanisms. Therefore,
drug effects are less attenuated, responses are usually stronger than in younger individuals, and the rate and
intensity of adverse effects are higher. Examples of drug actions increased in this way include dehydration and
electrolyte disturbances in response to diuretics, hemorrhagic complications with oral anticoagulants, hypoglycemia with antidiabetics, and gastrointestinal irritation with nonsteroidal anti-inflammatory drugs. The
brain is also a particularly sensitive target in old age, and psychotropic, anticonvulsant, and centrally acting
antihypertensive drugs can impair intellectual function and motor coordination. Therefore, these drugs should
be used with caution in geriatric patients [2].
CONCLUSIONS. Prescribing medications to elderly individuals is challenging due to comorbidities, increased
risk of adverse drug reactions, polypharmacy, and altered pharmacokinetics.
