Abordarea clinică a pacientului vârstnic „dificil"

Abstract

Introducere. În ultimele decenii, s-au constatat o serie de transformări structurale şi economice semnificative ale societăţii umane, dominate de fenomenul de îmbătrânire demografică. Din ce în ce mai mult, pacienţii care se adresează serviciilor medicale vor avea o vârstă cronologică mai înaintată şi vor prezenta un cumul de comorbidităţi, cu impact major asupra funcţionalităţii generale. Scopul lucrării. Aceste transformări vor genera provocări importante şi necesitatea adaptării intervenţiilor terapeutice, în special la tulburările de comportament care pot însoţi aproape orice afecţiune la vârstnici, în anumite stadii ale acesteia. Material şi Metode. Tulburările de comportament pot defini un aşa-numit "pacient dificil", pentru care, de multe ori, serviciile medicale obişnuite nu sunt adaptate, mai ales din punct de vedere al familiarizării cu tehnicile specifice de abordare a unor astfel de subiecţi. Problemele de comportament se întâlnesc mai frecvent la vârstnicii care au un grad de afectare neurocognitivă. Rezultate. Vom prezenta manifestările clinice, inclusiv agitaţia şi o serie de simptome psihiatrice, precum şi modalităţi de identificare în stadii precoce. De asemenea, sunt expuse intervenţiile terapeutice non-farmacologice, care adesea reprezintă prima modalitate de abordare a pacienţilor vârstnici, având adesea o eficienţă mai bună decât medicaţia, care are indicaţii limitate la aceşti pacienţi. Concluzii. Adaptarea intervenţiilor terapeutice la nevoile specifice ale vârstnicilor, în special în ceea ce priveşte tulburările de comportament, este esenţială pentru a asigura o îngrijire adecvată şi eficientă. Intervenţiile non-farmacologice joacă un rol crucial, oferind adesea rezultate mai bune decât tratamentele medicamentoase.

Introduction. In recent decades, significant structural and economic transformations of human society have been observed, dominated by the phenomenon of demographic aging. Increasingly, patients seeking medical services will be older in chronological age and will present a range of comorbidities, with a major impact on overall functionality. Objective. These transformations will generate significant challenges and the need to adapt therapeutic interventions, especially for behavioral disorders that can accompany almost any condition in the elderly, at certain stages. Materials and Methods. Behavioral disorders can define a so- called „difficult patient," for whom regular medical services are often not adapted, especially regarding familiarity with specific techniques for approaching such subjects. Behavioral problems are more frequently encountered in the elderly who have a degree of neurocognitive impairment. Results. We will present clinical manifestations, including agitation and a series of psychiatric symptoms, as well as methods for early-stage identification. Additionally, non-pharmaco- logical therapeutic interventions are presented, which often represent the first approach for elderly patients, often proving more effective than medication, which has limited indications for these patients. Conclusions. Adapting therapeutic interventions to the specific needs of the elderly, particularly regarding behavioral disorders, is essential to ensure adequate and effective care. Non-pharmacological interventions play a crucial role, often offering better results than pharmacological treatments.