Rolul adamantanului în proiectarea și modificarea medicamentelor

Abstract

INTRODUCERE. Adamantanul, descoperit în 1933, a captivat atenţia chimiștilor datorită simplităţii și simetriei sale. În ciuda revizuirilor iniţiale ale utilizărilor sale medicinale, relevanţa contemporană a acestuia în proiectarea medicamentelor necesită o explorare actualizată. Acest studiu își propune să delimiteze numeroasele aplicaţii ale adamantanului în compoziţiile farmaceutice moderne, accentuând rolul său în modificarea proprietăţilor medicamentelor și îmbunătăţirea eficacităţii terapeutice. SCOPUL STUDIULUI. Elucidarea proprietăţilor adamantanului și avantajelor sale structurale în proiectarea medicamentelor. MATERIAL ȘI METODE. Datele au fost prelevate și studiate din sursele bibliografice. Sursele datelor utilizate au fost studii randomizate internaţionale, cărţi, articole știinţifice și monografii. REZULTATE. S-a stabilit, că structura rigidă și simetrică a adamantanului, împreună cu natura sa hidrofobă, contribuie la proprietăţile fizice și chimice unice, făcându-l un candidat ideal pentru modificarea medicamentelor. Încorporarea adamantanului în moleculele de medicamente îmbunătăţește lipofilitatea și facilitează trecerea acestora prin barierele biologice, cum ar fi bariera hemato-encefalică, îmbunătăţind astfel eficacitatea medicamentelor în tratarea afecţiunilor sistemului nervos central și a altor maladii. Proprietăţile hidrofobe ale derivaţilor adamantanului permit conectarea selectivă la diverși receptori, influenţând canalele ionice și oferind căi terapeutice pentru boli, precum scleroza multiplă și Alzheimer. Medicamentele care conţin adamantan modulează canalele ionice, acţionând ca blocante sau antagoniști, cu implicaţii pentru inhibiţia replicării virale și tratamentul afecţiunilor neurologice. Adamantanul servește ca fundament pentru organizarea grupurilor funcţionale în moleculele de medicamente, crescând afinitatea și specificitatea lor pentru receptorii ţintă, îmbunătăţind astfel rezultatele terapeutice. CONCLUZII. Studiul a subliniat rolul semnificativ al adamantanului în proiectarea și modificarea medicamentelor moderne. În timp ce încorporarea lui îmbunătăţește proprietăţile medicamentelor și eficacitatea terapeutică într-o gamă largă de afecţiuni medicale, s-a constatat necesitatea cercetărilor suplimentare pentru a optimiza strategiile de dezvoltare a medicamentelor.

INTRODUCTION. Adamantane, discovered in 1933, has captured chemists’ attention due to its simplicity and symmetry. Despite initial reviews of its medicinal uses, its contemporary relevance in drug design requires updated exploration. This study aims to delineate the numerous applications of adamantane in modern pharmaceutical compositions, emphasizing its role in modifying drug properties and improving therapeutic efficacy. THE AIM OF STUDY. Elucidating the properties of adamantane and its structural advantages in drug design. MATERIAL AND METHODS. Data were collected and studied from bibliographic sources, including international randomized studies, books, scientific articles, and monographs. RESULTS. It was established that the rigid and symmetrical structure of adamantane, along with its hydrophobic nature, contributes to its unique physical and chemical properties, making it an ideal candidate for drug modification. Incorporating adamantane into drug molecules enhances lipophilicity and facilitates their passage through biological barriers such as the blood-brain barrier, thus improving drug efficacy in treating central nervous system disorders and other diseases. The hydrophobic properties of adamantane derivatives allow selective binding to various receptors, influencing ion channels and providing therapeutic pathways for diseases such as multiple sclerosis and Alzheimer’s. Adamantane-containing drugs modulate ion channels, acting as blockers or antagonists, with implications for viral replication inhibition and the treatment of neurological conditions. Adamantane serves as a foundation for organizing functional groups in drug molecules, enhancing their affinity and specificity for target receptors, thus improving therapeutic outcomes. CONCLUSIONS. The study highlighted the significant role of adamantane in the design and modification of modern medicines. While its incorporation enhances drug properties and therapeutic efficacy across a wide range of medical conditions, further research is needed to optimize drug development strategies.