Introducere. Tematica acumulărilor adipoase epicardice este abordată în numeroase lucrări științifice din multe aspecte, dar lipsește abordarea morfologică care prezintă interes pentru specialiști în chirurgia cordului. Scopul lu crării. Confirmarea sau respingerea presupunerilor cardio chirurgilor privind aceste structuri. Material și metode. Au fost studiate 29 de corduri fixate în formol (15 – umane, 4 – bovine, 10 – porcine), 60 de imagini ale pieselor anatomice proaspete din arhiva catedrei. Studiul a fost predominant macroscopic (descrierea localizării, pronunțării și dimensiunilor zonelor adipoase epicardice), în combinarea cu rezultatele mezoscopice și microscopice obținute de noi în cercetările precedente. Rezultate. Am constatat existența mai multor acumulări adipoase epicardice constante decât sunt descrise în literatura de profil. Putem clasifica aceste structuri în perivasculare și periatriale. Nu a fost constatată dependența gradului pronunțării lor de dezvoltarea țesutu lui adipos paracardiac. Atrage atenție localizarea țesutului adipos pericardic în locurile de contact ale structurilor care se află în mișcarea lor reciprocă, nesincronizată. Conținutul lor neurovascular este mai bogat, cantitativ și calitativ, decât în regiunile învecinate. Studiul precedent al corpilor adipoși epicardici ale aortei și trunchiului pulmonar a demonstrat variabilitatea înaltă a componentelor lor, inclusiv endocrin și limfatic, păstrarea integrității cărora în timpul intervențiilor chirurgicale are un rol crucial pentru decurgerea perioadei postoperatorii. Concluzii. Acumulările adipoase pericardice perivasculare și periatriale nu sunt structuri de întâmplare. Una din funcțiile lor – șoc absorbantă, ce asigură circulația sangvină regulată, unilaterală prin cord și vasele sangvine adiacente. Un motiv pentru continuarea studiului este clarificarea componentelor la nivel mezoscopic și microscopic.
Introduction. The epicardial fat accumulations are described in numerous scientific works from many aspects, but the morphological approach that is of interest to cardiac surgery specialists is missing. Objective of the study. Con firmation or rejection of cardiac surgeons’ assumptions regarding these structures. Material and methods . 29 cords fixed in formol (15 – human, 4 – bovine, 10 – porcine) were studied, and 60 images of fresh anatomical specimens from the archive of the department. The study was predominant ly macroscopic (describing the localization, pronunciation and dimensions of epicardial fat areas), in combination with the mesoscopic and microscopic results obtained by us in previous research. Results. We found the existence of more constant epicardial fat accumulations than described in the profile literature. We can classify these structures into the perivascular and periatrial. The dependence of the degree of their pronunciation on the development of paracardiac adipose tissue was not found. They are located in the places of contact of structures that are in their mutual, unsynchronized movement. Their neurovascular content is richer, quantitatively and qualitatively, than in the neighboring areas. The previous study of the epicardial fat bodies of the aorta and pulmonary trunk demonstrated the high variabil ity of their components, including endocrine and lymphatic, preserving the integrity of which during surgical interventions has a crucial role for the course of the postoperative period. Conclusions. Perivascular and periatrial epicardial fat accumulations are not incidental structures. One of their functions – shock absorbing, which ensures regular, unilateral blood circulation through the heart and adjacent blood vessels. One reason for further study is to clarify the compo nents at the mesoscopic and microscopic levels.
