Boala Sjögren- afectarea glandulară dincolo de sindromul sicca

Abstract

Introducere. Boala Sjögren este o afecțiune cronică autoimună sistemică, caracterizată prin infiltrarea limfocitară a glandelor exocrine și afectează 0,5% până la 1,0% din populație. Aceasta provoacă xerostomie, xeroftalmie și alte manifestări care pot implica orice sistem de organe, ducând la manifestări pleomorfe. Scopul lucrării. Analiza extinderii afecțiunii glandulare asociate cu boala Sjögren, depășind sfera simptomelor clasice a sindromului sicca, pentru o înțelegere mai cuprinzătoare a bolii autoimune și a posibilelor implicații pentru diagnostic și tratament. Material și metode. S-a efectuat un review al literaturii în care strategia de căutare a fost bazele de date precum PubMed, EMBASE, ScienceDirect, Hinari, Scopus. S-au utilizat varian tele engleze ale cuvintelor-cheie, cu selectarea publicațiilor care conțin informație pertinentă. Rezultate. Sindromul Sjögren are un spectru clinic larg care se extinde de la exocrinopatia locală benignă până la tulburarea sistemică care afectează organele parenchimatoase. Diagnosticul bolii Sjögren se concentrează adesea pe sindromul sicca, această focalizare poate duce la neglijarea evaluării altor glande exocrine, care pot fi afectate în mod semnificativ, contribuind la o gamă variată de simptome și complicații. Simptomele adiționale sindromului sicca includ implicarea altor glande exocrine cum ar fi tractul respirator, gastrointestinal și genital și se pot manifesta ca cruste nazale, epistaxis, sinuzită recurentă, răgușeală, tuse cronică neproductivă, atrofie a mucoasei esofagiene, gastrită, constipație, iar la femei, dispareunie. Concluzii. Evaluarea extinsă a afectării glandelor exocrine în boala Sjögren este esențială pentru un diagnostic precis, un management eficient al simptomelor, prevenirea complicațiilor. Această abordare comprehensivă este crucială pentru asigurarea unui tratament adecvat și holistic al pacienților cu boala Sjögren.

Background. Sjögren’s disease is a chronic systemic autoim mune disorder characterized by lymphocytic infiltration of exocrine glands and affects 0.5% to 1.0% of the population. It causes xerostomia, xerophthalmia, and other manifestations that can involve any organ system, leading to pleomor phic symptoms. Objective of the study. Analysis of the ex tent of glandular involvement associated with Sjögren’s dis ease, beyond the scope of classic sicca syndrome symptoms, for a comprehensive understanding of the autoimmune disease and potential implications for diagnosis and treatment. Material and methods. A literature review was conducted using databases such as PubMed, EMBASE, ScienceDirect, Hinari, Scopus. English variants of keywords were used, with the selection of publications containing relevant information. Results . Sjögren’s syndrome has a wide clinical spectrum ranging from benign local exocrinopathy to systemic disorder affecting parenchymal organs. The diagnosis of Sjögren’s disease often focuses on sicca syndrome, this can lead to neglecting the evaluation of other exocrine glands, which may be significantly affected, contributing to a variety of symptoms and complications. Additional symp toms of sicca syndrome include involvement of other exo crine glands such as the respiratory, gastrointestinal, and genital tracts, manifesting as nasal crusting, epistaxis, recurrent sinusitis, hoarseness, chronic nonproductive cough, esophageal mucosal atrophy, gastritis, constipation, and in women, dyspareunia. Conclusions. Extensive evaluation of exocrine gland involvement in Sjögren’s disease is essential for accurate diagnosis, efficient symptom management, and prevention of complications. This comprehensive approach is crucial for ensuring adequate and holistic treatment of patients with Sjögren’s disease.