Introducere. Polimorfismele mononucleotidice din gena
NPC1L1 se asociază cu variația atât a nivelului de colesterol
a lipoproteinelor cu densitate joasă (LDL-C) din plasmă, cât
și a efectelor medicamentelor hipolipemiante combinate cu
ezetimib. Scopul lucrării. Analiza și sistematizarea datelor
actuale privind rolul polimorfismelor NPC1L1 în terapia
personalizată hipolipemiantă. Material și metode. A fost
realizată o revizuire a articolelor relevante utilizând baze
de date precum PubMed și Science Direct. Rezultate. A fost
demonstrat, în studii preclinice, că ezetimibul inhibă absorbția colesterolului în intestinul subțire prin interacțiunea cu
proteina NPC1L1, iar combinația de terapie ezetimib-statine reduce nivelul LDL-C la pacienți. În cadrul studiilor de
secvențiere genetică și genotipare s-a constatat că pacienții
cu polimorfisme în gena NPC1L1 prezintă niveluri semnificativ mai scăzute de LDL-C și un risc mai redus de boli
coronariene. Combinația cu ezetimib și statine a demonstrat reducerea LDL-C cu 24%, ApoB-100 - 14%, trigliceride
- 12% și proteina C reactivă de înaltă sensibilitate - 13%,
comparativ cu monoterapia cu statine, menținând în același
timp nivelurile de colesterol HDL. De asemenea, se cunoaște
că există diferențe individuale în sensibilitatea la preparate
hipolipemiante. În ceea ce privește studierea cauzelor acestor diferențe de sensibilitate, în curs de desfășurare este
analiza asocierii lor cu polimorfismele genetice. Concluzii.
Deși studiile recente au relatat despre posibilitatea utilizării ezetimibului în tratarea pacienților cu dislipidemie, sunt
necesare cercetări suplimentare pentru a evalua efectele
polimorfismelor genei NPC1L1 asupra eficacității reducerii
LDL-C de către ezetimib la pacienții din Republica Moldova,
ceea ce va facilita utilizarea adecvată a monoterapiilor sau
a terapiilor combinate.
Introduction. Single nucleotide polymorphisms (SNPs) in
the NPC1L1 gene are associated with variations in plasma
low-density lipoprotein cholesterol (LDL-C) levels and the
effects of hypolipidemic drugs in combination with ezetimibe. Objectives: To analyze and systematize current data
on the role of NPC1L1 polymorphisms in personalized hypolipidemic therapy. Material and methods. A review of
relevant articles was performed using databases such as
PubMed and Science Direct. Results. Preclinical studies
have shown that ezetimibe inhibits cholesterol absorption
in the small intestine by interacting with the NPC1L1 protein. The combination of ezetimibe and statins has been
shown to reduce LDL-C levels in patients. Genetic sequencing and genotyping studies have shown that patients with
polymorphisms in the NPC1L1 gene have significantly
lower levels of LDL-C and a reduced risk of coronary heart
disease. The combination of ezetimibe and statins reduced
LDL-C by 24%, ApoB-100 by 14%, triglycerides by 12% and
high-sensitivity C-reactive protein by 13% compared with
statin monotherapy, while maintaining HDL cholesterol
levels. It is also known that there are individual differences in sensitivity to lipid- lowering medications. To investigate the causes of these differences in sensitivity, analysis
of their association with genetic polymorphisms is ongoing.
Conclusions. Although recent studies have reported the
potential use of ezetimibe in the treatment of patients with
dyslipidemia, further research is needed to evaluate the
effects of NPC1L1 gene polymorphisms on the efficacy of
LDL-C reduction by ezetimibe in patients from the Republic
of Moldova. This will facilitate the appropriate use of monotherapies or combination therapies.
