Introducere. Perfecționismul se formează din experiența
interacțiunii cu părinții care nu manifestă aprobare. Dragostea părinților este condiționată și depinde direct de
realizările copilului. Crescând, copilul învață să facă lucrurile “perfect” conform așteptărilor părinților iar ulterior a
celorlalți: scopul urmărit, fiind obținerea acceptării celorlalți. Atunci apare și ideea că numai efectuarea “perfectă” a
unei activități o face valoroasă pentru ceilalți și pentru sine.
Treptat se conturează credința că pentru a fi acceptat sau
iubit de ceilalți trebuie să fie cel mai bun și să facă totul cel
mai bine. Scopul lucrării. Analiza influenței perfecționismului asupra bunăstării psihologice și reușitei academice
a studentului. Material și metode. Studiul a fost colectat
și realizat utilizând bazele de date ScienceDirect, PubMed,
Cochrane Library cu identificarea articolelor relevante,
referitor la impactul perfecționismului asupra reușitei
academice a studenților. Rezultate. Potrivit cercetărilor,
problema apare cel mai adesea din cauza relațiilor distorsionate părinte-copil, marcate prin comparația copilului cu
alții și evaluarea critică a realizărilor copilului, a concentrării părinților pe succesul social și a solicitărilor excesive
asupra copilului, apoi și a tânărului .Dorința nevrotică de
perfecțiune se formează din încercarea de a obține atenția
și acceptarea celorlalți. O altă problemă se dezvoltă în jurul a fi cel mai bun și a atrage atenția celorlalți. Studenții
devin competitivi și încep să se compare cu ceilalți, ceea ce
poate duce la invidie, nemulțumire, frustrare și chiar depresie. Concluzii. Perfecționismul excesiv poate duce la stres
cronic, anxietate, autocritică și nemulțumire de sine. Persoanele care sunt predispuse la perfecționism pot suferi de
oboseală cronică, anxietate, singurătate, tendințe depresive
etc.
Introduction. Perfectionism is formed from the experience
of interacting with disapproving parents. Parents’ love is
conditional and depends directly on the child’s achievements. Growing up, the child learns to do things “perfectly”
according to the expectations of the parents and later of the
others: the goal pursued, being the acceptance of the others.
Then the idea appears that only the “perfect” performance
of an activity makes it valuable for others and for oneself.
Gradually the belief takes shape that in order to be accepted or loved by others, one must be the best and do everything the best. The purpose of the work. Analysis of the
influence of perfectionism on the psychological well-being
and academic success of the student. Material and methods.
The study was collected and conducted using the databases
ScienceDirect, PubMed, Cochrane Library with the identification of relevant articles, regarding the impact of perfectionism on the academic success of students. Results. According to research, the problem most often arises because
of distorted parent-child relationships, marked by comparing the child with others and critically evaluating the child’s
achievements, the parents’ focus on social success and excessive demands on the child, and then on the young person. The neurotic desire for perfection is formed from the
attempt to gain the attention and acceptance of others. Another issue develops around being the best and getting the
attention of others. Students become competitive and start
comparing themselves to others, which can lead to envy,
dissatisfaction, frustration and even depression. Conclusions. Excessive perfectionism can lead to chronic stress,
anxiety, self-criticism and self-dissatisfaction. People who
are prone to perfectionism may suffer from chronic fatigue,
anxiety, loneliness, depressive tendencies, etc.
