Introducere. Sclerodermia, sau scleroza sistemică, este o
boală autoimună sistemică rară, frecvent asociată cu dismotilitate esofagiană severă și boala de reflux gastroesofagian
(BRGE). Indicația către o fundoplicație laparoscopică (FL),
mai ales totală la 360°, este o provocare la acești pacienți,
având în vedere riscul ridicat de disfagie postoperatorie.
Scopul lucrării. Prezentarea unui caz rar de utilizare a
FL ca metodă de tratament al BRGE asociat sclerodermiei.
Material și metode. Au fost prelevate datele anamnestice,
clinice și paraclinice ale unei paciente de 60 ani cu o formă
refractară de BRGE și sclerodermie cu calcinoză cutanată.
Diagnosticul de BRGE a fost confirmat prin endoscopie, esofagograma baritată și pH-metrie esofagiană pe 24 de ore.
A fost efectuată FL Nissen-Rossetti. Pacienta a prezentat
rezoluție completă a simptomelor la urmăririle pe termen
scurt (pînă la 1 an postoperator) și lung (3 ani postoperator). A fost studiată literatura privind cazurile similare.
Rezultate. BRGE în contextul sclerodermiei este deosebit
de dificil de tratat. Dismotilitatea esofagiană severă, ineficacitatea sfincterului esofagian inferior, producția redusă de
salivă și întârzierea golirii gastrice conduc la o BRGE severă,
refractară la terapia medicală. Din nefericire, opțiunile
chirurgicale au, de asemenea, limitări semnificative. FL are
potențialul de a agrava disfagia în contextul peristalticii esofagiene slabe. Alte opțiuni, cum ar fi bypass-ul gastric laparoscopic, devierea biliară și esofagectomia, au fost descrise,
dar implică o morbiditate ridicată. Prin urmare, FL, o procedură frecvent efectuată cu o morbiditate scăzută, a rămas
tratamentul standard pentru BRGE asociată sclerodermiei.
Concluzii. Chirurgia laparoscopică antireflux este o opțiune
fezabilă și eficientă la pacienții cu esofag sclerodermic, în
lipsa tulburărilor severe de dismotilitate esofagiană.
Background. Scleroderma, or systemic sclerosis, is a rare
systemic autoimmune disease, frequently associated with
severe esophageal dysmotility and gastroesophageal reflux
disease (GERD). The indication for laparoscopic fundoplication (LF), especially a total 360°, is challenging in these
patients, considering the high risk of postoperative dysphagia. Objective of the study. Presentation of a rare case of
using LF as a treatment method for GERD associated with
scleroderma. Material and methods. Anamnestic, clinical, and paraclinical data were collected from a 60-year-old
female patient with a refractory form of GERD and scleroderma with skin calcinosis. The diagnosis of GERD was
confirmed by endoscopy, barium swallow esophagram,
and 24-hour esophageal pH monitoring. Nissen-Rossetti LF
was performed. The patient showed complete resolution of
symptoms at short-term (up to 1 year postoperatively) and
long-term (3 years postoperatively) follow-ups. Literature
regarding similar cases was reviewed. Results. GERD in the
context of scleroderma is particularly difficult to treat. Severe esophageal dysmotility, ineffective lower esophageal
sphincter, reduced salivary production, and delayed gastric
emptying lead to severe GERD that is refractory to medical
therapy. Unfortunately, surgical options also have significant limitations. LF has the potential to worsen dysphagia
in the context of poor esophageal peristalsis. Other options,
such as laparoscopic gastric bypass, biliary diversion, and
esophagectomy, have been described but carry high morbidity. Therefore, LF, a commonly performed procedure
with low morbidity, has remained the standard treatment
for GERD associated with scleroderma. Conclusions. Laparoscopic antireflux surgery is a feasible and effective option
for patients with sclerodermic esophagus, in the absence of
severe esophageal dysmotility disorders.
