Introducere. Terapia refractivă este una dintre cele mai efi ciente metode de control al miopiei. Este important să se asigure monitorizarea continuă a calității suprafeței filmului lacrimal în timpul utilizării lentilelor ortokeratologice, deoarece purtarea unei astfel de lentile poate reduce stabilitatea filmului lacrimal. Ca urmare, instabilitatea unui film lacrimal perturbat pe suprafața neregulată a unui ochi uscat afectează calitatea vederii. Scop. Evaluarea influenței ortokeratologiei asupra stabilității filmului lacrimal. Material și metode. Studiu clinic retrospectiv, care a inclus 60 de pacienți (120 de ochi) cu vârste între 7 și 25 de ani (media de vârstă a fost 30 de pacienți cu vârste între 7 și 17 ani și 30 de pacienți cu vârste între 18 și 25 de ani). Toate cazurile clinice au fost împărțite în două grupuri de câte 60 de ochi, în funcție de tipul de lentile aplicate: 30 de pacienți au utilizat lentile de contact ortokeratologice rigide, iar alți 30 de pacienți au utilizat lentile de contact moi zilnice cu o perioadă de înlocuire de 1 lună. Indicele NITBUT a fost eval uat înainte de tratament, după 6 și 12 luni de terapie. Re zultate. În ambele grupuri, pacienții care au aplicat lentile de noapte și lentile de zi pe o perioadă de 12 luni, indicele NITBUT a rămas practic neschimbat pe durata studiului, diferența dintre valorile minime și maxime fiind statistic nesemnificativă (p > 0,05): 19,16±1,88 secunde înainte de tratament și 18,77±1,27 secunde după 12 luni în grupul de 7 - 17 ani, lentile ortokeratologice; 19,36±2,19 secunde înainte de tratament și 18,37±1,31 secunde după 12 luni în grupul de 18 - 25 ani, lentile ortokeratologice; 19,48±1,69 secunde înainte de tratament și 18,63±1,16 secunde după 12 luni în grupul de 7 - 17 ani, lentile moi de zi; 18,83±1,38 secunde înainte de tratament și 18,42±1,21 secunde după 12 luni în grupul de 18 - 25 ani, lentile moi de zi. Concluzie. Stabilitatea filmului lacrimal nu a fost afectată semnificativ de purtarea lentilelor ortokeratologice, indicând faptul că utilizarea continuă a lentilelor ortokeratologice timp de 12 luni are un efect minim asupra suprafeței oculare.
Introduction. Refractive therapy being one of the most effective methods of myopia control. It is important to ensure that the quality of the tear film surface is continuously mon itored during the use of orthokeratological lenses, as wearing such a lens can decrease the stability of the tear film. As a result, the instability of a disrupted tear film on the irregular surface of a dry eye affects the quality of vision. Aim. to evaluate the influence of orthokeratology on tear film stability. Method. Clinical retrospective study, that included 60 patients (120 eyes) aged 7 to 25 years (mean 30 patients aged 7 to 17 and 30 patients aged 18 to 25 years). All clinical cases were divided into two groups of 60 eyes depending on the type of lenses applied: 30 patients applied rigid orthokeratological contact lenses, and another 30 patients ap plied soft daily contact lenses with a replacement period of 1 month. The NITBUT index was assessed before treatment, after 6 and 12 months of therapy. Results. In both groups, patients that applied night lenses and day lenses over 12 months the NITBUT index remained practically unchanged during the study, the difference between the minimum and maximum values being statistically insignificant (p > 0.05): 19,16±1,88 seconds before treatment and 18,77±1,27 seconds after 12 months in the 7 - 17 year old group, orthokeratological lenses; 19,36±2,19 seconds before treatment and 18,37±1,31 seconds after 12 months in the 18 - 25 year old group, orthokeratological lenses; 19,48±1,69 seconds before treatment and 18,63±1,16 seconds after 12 months in the 7 - 17 year old group, soft day lenses; 18,83±1,38 seconds before treatment and 18,42±1,21 seconds after 12 months in the 18 - 25 year old group, soft day lenses; Con clusion. Tear film stability was not significantly affected by wearing orthokeratology lenses, indicating that continuous use of orthokeratology lenses for 12 months has minimal effect on the ocular surface.
