Osteita cronică de tibie. Clinica. Diagnosticul. Tratamentul

Abstract

Introducere. Osteita cronică de tibie a fost evidențiată drept o patologie persistentă, cu impact mare asupra sănătății și calității ulterioare a pacienților diagnosticați cu aceasta afecțiune. Scopul lucrării. Lucrarea respectivă a avut drept obiectiv evocarea metodelor clinice și paraclinice care s-au utilizat în diagnosticul osteitei cronice de tibie, dar și desigur eficacitatea diferitor strategii terapeutice care au fost aplicate în tratamentul acestei afecțiuni. Material și metode. Lucrarea a fost realizată prin căutarea și analizarea în baze de date medicale, inclusiv PubMed, Web of Science, Google Scholar și literatura de specialitate. Rezultate. Acest studiu s-a bazat pe pacienți care au fost diagnosticați cu osteită cronică de tibie, la care li s-a aplicat diverse proceduri de diagnostic, printre care imagistică medicală și efectuarea diferitor teste de laborator. Diagnos ticul a fost atestat prin depistarea semnelor specifice acestei infecții cronice și izolarea agenților patogeni. Tratamentul afecțiunii respective a inclus debridarea, antibioticoterapia țintită pe agentul patogen și în unele cazuri, grefe osoase. Eficacitatea acestor abordări terapeutice și chirurgicale au evidențiat o îmbunătățire majoră a simptomelor și o cădere a ratei de recurență a acestei infecții, dar și o recuperare parțială sau completă a funcționalității membrului afectat. Concluzie. Rata majoră de succes a fost datorat metodelor de diagnostic și tratament prompt, abordat multidisciplinar, combinând terapiile medicamentoase cu intervențiile chiru rgicale. Concluziile recomandă că diagnosticările precoce și tratamentul combinat adecvat pot îmbunătăți prognosticul și ulterioara calitate a vieții pacienților afectați de această patologie.

Background . Chronic tibial osteitis has been highlighted as a persistent pathology with a significant impact on the health and subsequent quality of life of patients diagnosed with this condition. Objective. The objective of this paper was to review the clinical and paraclinical methods used in the diagnosis of chronic tibial osteitis, as well as the efficacy of various therapeutic strategies applied in the treatment of this condition. Material and methods. The study was conducted by searching and analyzing medical databases, including PubMed, Web of Science, Google Scholar, and spe cialized literature. Results. This study focused on patients diagnosed with chronic tibial osteitis, who underwent various diagnostic procedures, including medical imaging and laboratory tests. The diagnosis was confirmed by identifying specific signs of this chronic infection and isolating the pathogens. The treatment of this condition included debridement, targeted antibiotic therapy, and in some cases, bone grafts. The efficacy of these therapeutic and surgical approaches demonstrated significant improvement in symptoms and a decrease in the recurrence rate of this infection, as well as partial or complete recovery of the func tionality of the affected limb. Conclusion. The high success rate was attributed to prompt diagnostic and treatment methods, approached in a multidisciplinary manner, combining medication therapies with surgical interventions. The conclusions suggest that early diagnosis and appropriate combined treatment can improve the prognosis and sub sequent quality of life of patients affected by this pathology.