Megaureterohidronefroza la copii. Diagnostic și tratament

Abstract

Introducere. Megaureterohidronefroza (MUHN) este o patologie congenitală reno-urinară, determinată de dilatarea ureterului și limitarea funcției de eliminare a urinei. Problema diagnosticului precoce și alegerea tacticii potrivite de tratament este și în prezent nesoluționată, o consecință a studiilor nefinalizate privind etiologia și manifestările patologiei. Scopul lucrării. Analiza metodelor optime de diagnostic și tratament a copiilor cu MUHN. Material și metode. Studiul a fost efectuat pe un lot de 112 de copii diagnosticați cu MUHN (refluxantă - 88, obstructivă – 24) în secția Urologie a Institutul Mamei și copilului. Datele an amnestice au fost prelevate din fișa medicală. Copiii au fost investigați prin: ultrasonografie (cu analizarea absolută a ureterului), investigații radiologice (urografie intravenoasă și de infuzie, cisto-uretrografia micțională), examinarea radioizotopică, etc. Rezultate. În urma analizei de ansamblu a fost observată incidența mai ridicată a MUHN obstructive în rândul băieților (2:1), în timp ce componența MUHN refluxante s-a repartizat practic egal. Primele manifestări au apărut în stadiile avansate. Din modificări paraclinice s-au observat: la cromocistoscopie-eliminarea întârziată a colorantului, urografia intravenoasă - hidrocaliconefroză și dilatarea ureterului. În caz de reflux pronunțat (în deosebi bilateral, la băieți) a fost necesar de a exclude posibilitatea unei stenoze congenitale a uretrei posterioare. În cazul diagnosticului de MUHN congenitală copiii au fost supuși tratamentului chirurgical, în timp ce în MUHN refluxantă cu funcția renală păstrată s-a recurs la tratament conservativ. Concluzii. MUHN necesită o conduită terapeutică diferenți ată fiind o maladie polietiologică. Tactica de tratament este individualizată și necesită obiectivitate rațională atât la eta pa de diagnostic cât și la monitorizarea acesteia în dinamică.

Background. Megaureterohydronephrosis (MUHN) is a congenital renal pathology, determined by dilation of the ureter and limitation of the urine elimination function. The problem of early diagnosis and choosing the right treatment tactic is still unsolved, a consequence of the unfinished studies on the etiology and manifestations of the pathology Objective of the study. Analyzing the optimal methods of diagnosis and treatment of children with MUHN. Material and methods. The study was conducted on a group of 112 children diagnosed with MUHN (refluxing- 88, obstructive24) in the urology section of Institute of Mother and Child. The anamnestic data were taken from the medical record. The children were investigated by ultrasonography (with absolute analysis of the ureter), radiological investigations (retrograde ureterography, intravenous and infusion urography, voiding cystourethrography), radioisotope examination, etc. Results. Following the overall analysis, we can observe the higher incidence of obstructive MUHN among boys (2:1), while the composition of refluxing MUHN is dis tributed practically equally. The first manifestations appear in advanced stages. Paraclinical changes were observed: on chromocystoscopy - late removal of the dye, intravenous ul trasonography - hydrocalcinosis and ureteral dilatation. In case of pronounced reflux (especially bilateral, in boys) it is necessary to exclude the possibility of a congenital stenosis of the posterior urethra In the case of the diagnosis of congenital MUHN, children were subjected to surgical treat ment, while for refluxing MUHN with preserved renal function, conservative treatment was used. Conclusion. MUHN requires a differentiated therapeutic approach, being a polyetiological disease. The treatment tactic is individualized and requires rational objectivity both at the diagnostic stage and at its dynamic monitoring.