Introducere. Trauma generează un șir de probleme curati vo–diagnostice la pacient și necesită o reabilitare precoce. Scopul lucrării. Evaluarea studiului retrospectiv al leziuni lor traumatice ale feței pe anul 2023. Material și metode. Pentru atingerea scopului propus pe parcursul anului 2023, au fost supuși examenului și li s-a acordat asistență medicală la 482 bolnavi cu traumatisme ale feței folosind un chestionar de tip ,,bază de date”, în care au fost introduși următorii parametri: frecvența traumelor, asigurați, diagnosticul, anestezia și tratamentul. Statistica a fost realizată prin t-Student. Rezultate. Leziunile traumatice ale feței au constituit 30,66% cazuri din numărul total de pacienți ce s-au tratat în secția de ChOMF din incinta IMU. Leziunile traumatice ale mandibulei constituie 45,02%. Leziunile traumatice ale etajului mijlociu al feței 28,21%. Leziunile țesuturilor moi ale feței 26,76%. Raportul leziunilor țesutu rilor moi ale feței la cel osos au constituit 2,73 : 1, (p<0,001). Traumatismul asociat prin leziuni cranio-cerebrale 9,54%. Tratamentul ortopedic a fost aplicat în 31,32%. Tratamentul prin osteosinteză cu mini-plăci și șuruburi a fost aplicat la 10,78% și cu fir metalic în 2,9%. Raportul tratamentului chirurgical cu mini-plăci la fir metalic a fost de 3,71 : 1. Trat amentul ortopedic a fost aplicat în 31,32% și chirurgical în 13,69%, (p<0,001) alcătuind un raport de 2, 26 : 1. Asigurați 90,45%±1,33 și neasigurați 9,54%±1,33, (t=42,74, p<0,001). Anestezia generală s-a utilizat la 11,20%±1,43 comparativ cu cea locală la 88,79%±1,43, (t=38,18, p<0,001). Conclu zii. Leziunile traumatice faciale se clasează pe locul al doilea în rândul patologiilor întâlnite la pacienții tratați. Dintre acestea, fracturile mandibulare reprezintă cel mai frecvent tip de traumatism facial. Tratamentul de bază pentru aceste leziuni este cel ortopedic, realizat sub anestezie locală.
Background. Trauma generates a series of curative-diagnostic issues for the patient and requires early rehabilitation. Objective of the study. Evaluation of a retrospective study of traumatic facial injuries for the year 2023. Materi al and methods. To achieve the proposed goal during the year 2023, 482 patients with facial traumas were examined and provided medical assistance using a “database” type questionnaire, which included the following parameters: frequency of traumas, insurance status, diagnosis, anesthesia, and treatment. Statistics were performed using the t-Student test. Results. Traumatic facial injuries constitute 30.66% of cases from the total number of patients treated in the Oro-Maxillo-Facial Surgery Department within the Emergency Medicine Institute. Mandibular traumatic injuries accounted for 45.02%. Midface traumatic injuries accounted for 28.21%. Soft tissue facial injuries accounted for 26.76%. The ratio of soft tissue facial injuries to bony injuries was 2.73:1, (p<0.001). Associated trauma with cranio-cerebral injuries accounted for 9.54%. Orthopedic treatment was applied in 31.32% of cases. Treatment with mini-plates and screws osteosynthesis was applied in 10.78% and with wire fixation was applied in 2.9%. The ra tio of surgical treatment with mini-plates to wire fixation was 3.71:1. Orthopedic treatment was applied in 31.32% and surgical treatment in 13.69%, (p<0.001), composing a ratio of 2.26:1. Insured patients accounted for 90.45%±1.33 and uninsured for 9.54%±1.33, (t=42.74, p<0.001). General anesthesia was used in 11.20%±1.43 compared to local anesthesia in 88.79%±1.43, (t=38.18, p<0.001). Conclusions. Facial traumatic injuries rank second among pathologies encountered in treated patients. Among these, mandibular fractures represent the most common type of facial trauma. The basic treatment for these injuries is orthopedic, performed under local anesthesia.
