Introducere. Despicăturile labio-maxilo-palatine reprezintă cele mai frecvente maladii congenitale apărute din
interacțiunea factorilor genetici și celor de mediu. Reabilitarea acestor pacienți este un proces de lungă durată și
necesită o abordare interdisciplinară, inclusiv și a ortodontului cranio-facial. Scopul lucrării. Evaluarea dinamicii
expansiunii lente a maxilarului superior la pacienții cu despicăturile labio-maxilo-palatine în mediu timp de 9 luni de
tratament ortodontic. Material și metode. Studiul descriptiv a inclus 20 pacienți cu despicătură labio-maxilo-palatină
cu vârsta cuprinsă între 7-14 ani, în mediu 10 ani. S-a colectat anamneza, examenul clinic și paraclinic. Subiecții au
fost tratați anterior chirurgical la Clinica “Emilian Coțaga”.
Au fost analizate 12 modele de studiu în plan sagital pre și
posttratament după metoda Korhaus și 8 în plan transversal
după metoda Pont. Rezultate :În urma studiului din totalul
copiilor cu despicătura labio-maxilo-palatină,14 au prezentat de tip unilateral,4 de tip bilateral și 2 despicături palatine.
Totodată, la 4 pacienți cu despicătura labio-maxilo-palatină
a fost efectuată intervenția chirurgicală într-o etapă la nivelul palatului dur și moale, la 16 intervenția chirurgicală a
fost efectuată în 2 etape.Ca urmare a reabilitării ortodontice
cu aparate mobilizabile cu expansiune lentă pe o perioadă
de 9 luni, s-a constatat că alungirea maxilarului superior s-a
produs cu maximum de 7,5mm, în mediu 2,6mm, în comparație cu lărgirea maxilarului superior care a fost maxim
de 4mm,în mediu 1,6mm.Expansiunea lentă a maxilarului
s-a înregistrat a fi eficace în despicături labio-maxilo-palatine. Concluzii. Despicăturile labio-maxilo-palatine par a fi
inițial o sarcină dificil de rezolvat. Tratamentul ortodontic
interceptiv adecvat al pacienților este primordială și eficientă în cadrul unei echipe multidisciplinare iar evoluția
creșterii și dezvoltării maxilarului superior a înregistrat o
dinamică pozitivă.
Background. Cleft lip and palate represent the most common congenital diseases arising from the interaction of
genetic and environmental factors. The rehabilitation of
these patients is a long-term process and requires an interdisciplinary approach, including the craniofacial orthodontist. Objective of the study. Evaluation of the dynamics of
slow expansion of the upper jaw in patients with cleft lip
and palate in average of 9 months of orthodontic treatment.
Material and methods: The descriptive study included 20
patients with cleft lip and palate aged between 7-14 years
on average 10 years. The anamnesis, clinical and paraclinical examination were collected. The subjects were previously treated surgical at Emilian Coțaga Clinic.12 study models were analyzed pre- and post-treatment sagital plane
according to the Korhaus method and 8 in the transverse
plane according to the Pont method. Results. Following the
analysis of the study from the total number of children with
cleft lip and palate,14 presented unilateral type,4 bilateral
type and 2 cleft palate. At the same time, in 4 patients with
cleft lip and palate the surgical intervention was performed
in a stage at the level of the hard and soft palate, at 16 the
surgical intervention was performed in 2 stages. As a result
of the orthodontic rehabilitation with mobile appliances
with slow expansion over a period of 9 months, it was found
that the elongation of the upper jaw occurred by a maximum of 7.5mm, on average 2.6mm, compared to the widening of the upper jaw which was a maximum of 4 mm, on
average 1.6mm. Slow jaw expansion has been shown to be
effective in cleft lip and palate. Conclusion. Cleft lip and palate initially appear to be a difficult task to solve. Adequate
interceptive orthodontic treatment of patients is essential
and effective within a multidisciplinary team and the evolution of the growth and development of the upper jaw has
registered a positive dynamic
