ntroducere. Anodonția este o afecțiune dentară caracterizată prin absența totală sau parțială a dinților. Necesitatea
efectuării unui tratament ortodontic, protetic este inevitabil. Creșterea incidenței anomaliilor dento-maxilare rămâne
a fi o problemă medicală. Astfel, tratamentul ortodontic este
primordial pentru obținerea unei ocluzii armonioase. Scopul lucrării. Evidențierea necesității tratamentului ortodontic la pacienții cu anodonție primară. Material și metode.
S-a efectuat un studiu clinic observațional retrospectiv cu
un lot de 100 pacienți cu vârsta cuprinsă între 18-44 ani,
adulți tineri după OMS. În studiu au fost implicate 2 grupe
de pacienți, grupul I cu nr. complet de dinți și grupul II cu
lipsa anumitor dinți - anodonție primară. Rezultate. În cadrul întregului lot studiat, primul grup de pacienți reprezintă
60% însă în grupul II - 40% cea mai frecventă anomalie
rămâne a fi anodonția incisivului lateral. Această situație
afectează mai mult de o treime dintre subiecții analizați
(18,5%). Anodonțiile premolarului doi au fost stabilite la
10,3 %, iar cea a molarului doi - 9,5% . Concluzii. Necesitatea tratamentului ortodontic și interoceptiv în rândul pacienților diagnosticați cu anodonție primară este obligator,
datorită frecvenței înalte întâlnite.
Introduction. Anodontia is a dental condition characterized by the total or partial absence of teeth. The need for
an orthodontic, prosthetic treatment is necessary. The increasing incidence of dento-maxillary anomalies remains a
medical problem. Thus, orthodontic treatment is essential
for obtaining a harmonious occlusion.
Objective of the study. Highlighting the need for orthodontic treatment in patients with primary anodontia. Material
and methods. A retrospective observational clinical study
was conducted with a group of 100 patients aged 18-44,
young adults according to OMS. 2 groups of patients were
involved in the study, group I with complete number of teeth
and group II with the absence of certain teeth, primary anodontia. Results. Within the entire studied group, the first
group of patients represents 60%, but in group II-40% the
most frequent anomaly remains the anodontia of the lateral
incisor. This situation affects more than a third of the analyzed subjects (18.5%). The anodontia of the second premolar were established at 10.3%, and that of the second molar
- 9.5%. Conclusions. The need for orthodontic and interceptive treatment among patients diagnosed with primary
anodontia is mandatory, due to the high frequency encountered.
