Abstract:
Introducere. Pandemia COVID-19, provocată de SARS-CoV-2, un agent patogen din
familia Coronaviridae, a evidențiat necesitatea înțelegerii evoluției virusului. De la
secvențierea inițială în ianuarie 2020, virusul a acumulat mii de mutații, majoritatea în proteina S și domeniul său de legare la receptor (RBD). Aceste mutații influențează afinitatea pentru receptorul celular ACE2, crescând infectivitatea și generând noi variante. Secvențierea genomului reprezintă una dintre metodele optime
pentru monitorizarea variantelor de COVID-19, identificarea și studierea rapidă a
modificărilor în structura genomului virusului și evoluția acestuia.
Scop. Studiul vizează analiza variabilității genetice a SARS-CoV-2 pe parcursul pandemiei, cu accent pe mutațiile semnificative și impactul lor.
Material și metode. Pentru realizarea studiului, a fost efectuată analiza narativă a
literaturii, selectând articole relevante publicate între 2020-2023, folosind cuvintele: „genome sequencing”, „SARS-CoV-2”, „mutation analysis” și „genovariants”. În
total, au fost examinate 48 de surse bibliografice, utilizând baze de date precum
Embase, PubMed, Hinari, Google Academic și bibliotecile naționale.
Rezultate. Monitorizarea genetică a relevat cinci variante de îngrijorare conform
OMS: Alpha (B.1.1.7), Beta (B.1.351), Gamma (P.1), Delta (B.1.617.2) și Omicron
(B.1.1.529). Aceste variante prezintă mutații multiple în proteina S, în special în
RBD, conducând la contagiozitate crescută și evaziunea imunitară. Alpha, detectată
inițial în Regatul Unit al Marii Britanii, are așa mutații ca N501Y în RBD, care
îmbunătățesc afinitatea pentru receptorul ACE2. Beta, identificată în Africa de Sud,
prezintă mutații precum K417N și E484K, crescând evaziunea imună. Gamma, cu
origine în Brazilia, are mutații similare cu Beta, influențând atât transmisibilitatea,
cât și recunoașterea imunitară. Delta, apărută în India, cu mutații ca L452R și
P681R, a generat rate mai mari de infectare și de replicare virală. Varianta Omicron
provine din linia genetică B.1.1. Genomul variantei Omicron are mai mult de 30
mutații în proteina S, în comparație cu tulpina de referință Wuhan-Hu-1, dintre care
15 substituții de aminoacizi în domeniul de legare la receptor (RBD), zonele
asociate cu răspunsul imun. Mutațiile prezente în Omicron pot fi asociate cu
transmisibilitate mai mare, legare alterată la receptor și evaziune imună. Studiul
subliniază importanța proteinelor structurale în adaptarea virusului la noi gazde și
în patogeneza COVID-19, esențială pentru dezvoltarea strategiilor de control al
pandemiei.
Concluzii. Analiza datelor din literatură evidențiază importanța monitorizării mutațiilor pentru înțelegerea dinamicii pandemiei și dezvoltarea strategiilor de control, inclusiv îmbunătățirea vaccinurilor. Proteina S, în particular, joacă un rol crucial în patogeneza infecției și este un punct focal în cercetările viitoare.
