Abstract:
Introducere.
Ruperea prenatală a membranelor pretermen (RPMA) reprezintă ruperea spontană a pungii amniotice
înainte de termen, ceea ce complică aproximativ 2%-3% dintre toate naşterile şi este asociată cu un risc
crescut de naștere prematură, fiind responsabilă pentru circa 1/3 din toate naşterile premature. RPMA este
asociată cu o mortalitate neonatală ridicată, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. RPMA constituie un
factor de risc major al complicaţiilor neonatale și materne, inclusiv o cauză a decesului neonatal în 1%-2%
dintre toate naşterile. Conduita gravidelor cu RPMA reprezintă o provocare pentru specialiștii obstetricieni
și neonatologi, luând în considerare atât riscurile asociate prematurității, cât și cele legate de prolongarea
îndelungată a sarcinii. Prin urmare, decizia unei nașteri pretermen trebuie susținută de dovezi clinice solide,
în timp ce managementul expectativ necesită spitalizare și administrare a unui tratament medicamentos,
generând costuri semnificative pentru sistemul de sănătate.
Scopul acestui studiu este de a evalua conduita gravidelor cu rupere prenatală a membranelor amniotice pretermen, pentru îmbunătățirea rezultatelor perinatale.
Materiale și metode.
A fost realizat un studiu primar descriptiv, bazat pe o serie de cazuri, pe un lot de 7430 de paciente la
care nașterea s-a complicat cu ruperea prenatală a membranelor amniotice pretermen. Studiul a fost efectuat pe un eșantion de 193 de cazuri care s-au soldat cu ruperea prematură pretravaliu a pungii amniotice
cu perioadă alichidiană îndelungată (≥48h). Cercetarea a fost organizată și realizată în cadrul IMSP Spitalul
Clinic Municipal „Gheorghe Paladi”, în secțiile obstetricale nr. 1, nr. 2 și nr. 3, cu aprobarea administrației
instituțiilor respective pentru colectarea și prelucrarea datelor primare în perioada anilor 2018-2022. Datele colectate au fost analizate folosind programele R Studio versiunea 4.1.3 și IBM SPSS Statistics versiunea
26.0, asigurând astfel validitatea și reproductibilitatea procedurilor efectuate. Pentru toate testele statistice
aplicate în cadrul acestei lucrări, valoarea prag a fost considerată valoarea 0.05.
Rezultate.
Repartizarea lotului în funcție de vârstă a fost următoarea: 22 de paciente (11,40%) cu vârsta cuprinsă
între 18 și 24 de ani, 49 de paciente (25,39%) în intervalul de vârstă 25-29 de ani, 78 de paciente (40,41%) cu
vârsta cuprinsă între 30 și 35 de ani, 35 de paciente (18,13%) în intervalul 36-41 de ani și 9 paciente (4,66%)
cu vârsta între 42 și 48 de ani. În ceea ce privește parietatea, 84 de paciente (43,52%) au fost primipare, 67
(34,72%) secundipare și 42 (21,76%) multipare. Termenul de gestație la care a survenit ruperea prematură
pretravaliu a membranelor amniotice a fost distribuit astfel: 24-27⁺⁶ s.a. ̶ 20 de cazuri (10,36%), 28-31⁺⁶ s.a.
– 42 de cazuri (21,76%), 32-33⁺⁶s.a. ̶ 51 de cazuri (26,42%) și la 34-36⁺⁶ s.a. ̶ 80 de cazuri (41,45%). Conduita
expectativă a cazurilor cu RPMA și perioada alichidiană ≥48h a fost aplicată în 100% dintre cazuri. Dintre acestea, 118 femei (61,14%) au născut per vias naturalis, în timp ce 75 de femei (38,86%) au născut prin operație
cezariană. S-au înregistrat 9 cazuri (4,68%) de naștere cu prematuritate extremă, 41 de cazuri (21,32%) de
naștere cu prematuritate severă, 35 de cazuri (27,49%) de naștere cu prematuritate moderară, 89 de cazuri
(45,8%) cu prematuritate aproape în termen și 19 cazuri (10%) de naștere la termen. Analiza corelațională a
stabilit o corelație ρ Spearman directă puternică (ɼ-0,79), (p<0,0001) între vârsta de gestație la care a survenit
RPMA și aplicarea terapiei tocolitice cu utilizarea blocantelor canalelor de calciu. De asemenea, s-a constatat
o corelație ρ Spearman inversă puternică ɼ = 0,62, (p<0,0001) între vârsta gestațională ̶ și utilizarea profilaxiei
de detresă respiratorie, precum și o corelație ρ Spearman inversă bună ɼ = ̶0,73, (p<0,0001) între vârsta
gestațională și aplicarea neuroprofilaxiei fetale. Complicațiile materne asociate RPMA și perioadei alichidiene îndelungate au inclus 22 de cazuri (11,44%) de corioamnionită, 20 de cazuri (10,40%) de hemoragii în
timpul nașterii, 10 cazuri (5,20%) de hemoragii post-partum și 6 cazuri (3,12%) de endometrită pos-partum.
Concluzii.
Ruperea prenatală a membranelor pretermen rămâne a fi o problemă globală de sănătate publică,
având o incidență ridicată de morbiditate și mortalitate neonatală. Conduita pacientelor cu RPMA trebuie
să fie individualizată, ținând cont de termenul de gestație, beneficiile prolongării sarcinii, potențialele riscuri
și complicațiile asociate.