Abstract:
Introducere.
Inversiunea uterină este o complicație cunoscută în obstetrica clasică, asociată cu morbiditate și
mortalitate maternă. Incidența acestei afecțiuni variază între 1 la 2.000 și 1 la 50.000 de nașteri. În practica
obstetrică modernă, se consideră că managementul activ al expulziei placentei în timpul celei de-a treia
etape a nașterii reprezintă un factor crucial pentru prevenirea inversiunii uterine. Cu toate că acest management activ poate reduce semnificativ riscul de hemoragie postpartum, aplicarea incorectă a acestuia poate
favoriza dezvoltarea inversiunii uterine.
Scopul acestui studiu constă în analiza literaturii publicate referitoare la problema inversiunii uterine
din perspectiva obstetricii contemporane, incluzând estimarea incidenței, modalitățile de raportare și factorii
de risc atribuiți acestei complicații obstetricale.
Materiale și metode.
Materialul pentru acest studiu a fost colectat din mai multe surse de date, și anume: Cochrane Library,
Hinari, PubMed, Google Schoolar, BMC, Elibrary, Pubmed și SciSpace. Au fost incluse publicațiile în limbile
franceză, engleză, rusă și daneză, publicate în perioada 2014-2024. S-au studiat serii de cazuri sau descrieri
de cazuri clinice, ghiduri și protocoale naționale.
Rezultate.
Pe parcursul anilor 2014-2024, în sursele internaționale au fost publicate 29 de articole referitoare la
inversiunea uterină. Două dintre aceste publicații au prezentat serii de cazuri: o serie de trei cazuri a fost
publicată în 2022, în India, de către Kaur Amanjot și Singh Beant, iar o altă serie de 2 cazuri a fost descrisă
în același an, în Federația Rusă, de către Tskhai V. B., Glyzina Yu. N., Kupriyanova Yu. N. de la Universitatea
Medicală de Stat din Krasnoyarsk, care poartă numele prof. V.F. Voino-Yasenetsky, Centrul Clinic Regional
Krasnoyarsk pentru Sănătatea Mamei și Copilului, Krasnoyarsk, Federația Rusă. Celelalte 26 de articole
prezintă descrieri de cazuri clinice individuale, publicate în diverse țări, inclusiv India, Africa, Portugalia,
Japonia, Brazilia, Bangladej și Danemarca, majoritatea fiind publicate în anul 2022. Această tendință de
creștere a publicațiilor reflectă o revizuire a acestei complicații și o conștientizare a gravității sale. Conform
unei publicații de Thomas F. Baskett MB, FRCSC, după instituirea managementului activ al celei de-a treia
etape a travaliului în 1988, incidența inversiunii uterine acute după nașterea vaginală a scăzut de 4,4 ori.
Cauzele care ar fi declanșat inversiunea uterină, menționate în aceste lucrări, sunt următoarele: tracțiunea
excesivă a cordonului ombilical – 34,48%; patologia contractibilității uterine – 10,34 %; presiunea asupra
fundului uterin – 6,89%; localizarea fundică a placentei – 3,44%; inserția patologică placentară (placenta
acretta) – 3,44%; lăuzele în urma epiziotomiei – 3,44%; cordonul ombilical scurt –3,44%. Raportul dintre
femeile multipare și cele primipare este de 13:14. Această proporție echilibrată este cauzată de nașterile la
domiciliu cu o conduită incorectă a perioadei de delivrență placentară, manifestată prin tracțiunea excesivă
a cordonului ombilical sau presiunea agresivă pe fundul uterului, acest obicei fiind cel mai des întâlnit în
India, unde se înregistrează cele mai multe cazuri de inversiune uterină.
Concluzii.
Cu toate că incidența inversiunii uterine a scăzut odată cu implementarea managementului activ al
celei de-a treia etape a travaliului, aceasta rămâne o problemă actuală până în prezent. Fiind o complicație
foarte rar întâlnită, este important să fie adusă în atenția medicilor obstetricieni debutanți pentru a fi recunoscută și tratată corespunzător. Recunoașterea și tratarea acestei complicații pot contribui semnificativ la
