Rolul laparoscopiei în obstetrică și ginecologie

Abstract

Introducere. Laparoscopia reprezintă o provocare pentru obstetrica și ginecologia contemporană din Republica Moldova, deoarece tot mai mult înlocuiește laparotomia clasică. Acest progres a început în anul 1990, când academicianul Gheorghe Paladi a introdus laparoscopia în clinica SCM nr 1. Analiza datelor din literatura de specialitate națională arată că prima lucrare, întitulată „Experienţa a 800 de laparoscopii chirurgicale în practica ginecologică”, a fost publicată în Materialele conferinţei ştiinţifice anuale consacrate semicentenarului USMF „Nicolae Testemițanu”, Chişinău, 1995, p. 377. De atunci pâna în 2000 au fost publicate 18 teze, dintre care două în SUA, la Washington, și două în Rusia, la Moscova, în care a fost relatată experiența în tratamentul laparoscopic al afecțiunilor ginecologice. De atunci, s-au făcut multe modificări în tehnica și indicațiile laparoscopiei în obstetrică și ginecologie, iar în ultimii 5 ani, la Spitalul Clinic Municipal „Gheorghe Paladi” au fost efectuate 3576 de laparoscopii. Scopul. Evaluarea ratei laparoscopiei diagnostico-curative în tratamentul chirurgical al patologiei ginecologice. Materiale și metode Analiza statistică a rapoartelor referitoare la intervențiile chirurgicale efectuate în domeniul ginecologiei în perioada 2019-2023 în cadrul clinicii Spitalului Clinic Municipal „Gheorghe Paladi”. Rezultate. Pe parcursul anilor 2019-2023, în cadrul clinicii Spitalului Clinic Municipal „Gheorghe Paladi”, laparoscopia cu scop diagnostic a fost efectuată în 22 de cazuri (1,6 ± 1,3%), iar cea chirurgicală în 3554 de cazuri (98,4% ± 2,3%). Dintre acestea din urmă, 3369 de cazuri (72,5% ± 1,3%) au fost intervenții planificate, în timp ce în 207 cazuri (27,5% ± 1,3%) a fost necesară o intervenție de urgență. Laparoscopia diagnosticocurativă a fost efectuată pentru următoarele patologii: apoplexie ovariană - 54 de cazuri (27,5% ± 1,3%), piosalpinx - 50 de cazuri (27,5% ± 1,3%), sarcină extrauterină - 300 de cazuri (27,5% ± 1,3%), chist ovarian - 897 de cazuri (27,5% ± 4,3%), infertilitate - 1249 de cazuri (27,5% ± 3,9%), absces tuboovarian - 26 de cazuri (27,5% ± 4,3%). În perioada 2019-2023, s-au efectuat un total de 1886 de laparotomii ginecologice. Dintre acestea, 1286 (55 ± 4,3%) au fost intervenții planificate, iar 600 (45 ± 3,9%) au fost urgente. Structura indicațiilor pentru laparotomia ginecologică a fost următoarea: miom uterin - 1508 cazuri (80 ± 5,1%), incluzând miomectomie în 603 cazuri (40 ± 5,9%), histerectomie subtotală în 663 de cazuri (50 ± 1,3%), histerectomie totală în 179 de cazuri (10 ± 3,3%), intervenții pe anexe - 410 cazuri (20 ± 3,9%), anexectomie în 54 de cazuri (14 ± 1,3%), sarcină extrauterină - 278 de cazuri (71 ± 5,3%), piosalpinx - 50 de cazuri (10 ± 1,1%), absces tuboovarian - 26 de cazuri (5 ± 1,6%). Pacientele care au suferit laparoscopii diagnostico-curative au fost externate în 3552 de cazuri (98,0% ± 2,5%) dupa două zile de la interventie, iar în 22 de cazuri (2,0 ± 1,5%) după 4-5 zile. Pacientele care au suferit laparotomii ginecologice au fost în mare parte externate după 5 zile de la intervenție în 2268 de cazuri (80,0 ± 3,3%), iar peste 7 zile în 1380 de cazuri (20,0 ± 3,5%). Concluzii. Laparoscopia diagnostico-curativă reprezintă metoda de elecție în tratamentul chirurgical al patologiei ginecologice la Spitalul Clinic Municipal „Gheorghe Paladi”. Raportul de 3 laparoscopii la 1,5 laparotomii este benefic din punct de vedere medical și financiar. Este necesar să ne îndreptăm către un tratament chirurgical laparoscopic de 100% pentru pacientele de vârstă reproductivă, deoarece repercursiunile postchirurgicale asupra fertilității sunt minime. Beneficiile pacientului în urma intervenției laparoscopice sunt net superioare față de chirurgia clasică prin: durerea postoperatorie scăzută, minimizarea riscurilor de hemoragie după intervenția chirurgicală, lipsa traumei produse asupra peretelui abdominal, rata scăzută de complicații, recuperarea postoperatorie rapidă, timp de spitalizare redus, reintegrarea rapidă în activitatea socială.