Rezumat
Introducere. Studiile privind particularităţile răspunsului
imun în diverse forme evolutive ale dermatitei atopice (DA) la
pacienţi de diferită vârstă au un caracter controversat. Factoriirii imuni au un rol decisiv în evoluţia DA. Descrierea particularităţilor verigii umorale ale DA ar facilita identificarea unor
forme lezionale particulare ale maladiei, cu adaptarea, în consecinţă, a tratamentului imunomodulator.
Material şi metode. Studiul de tip caz-control, a înclus
110 pacienţi cu dermatită atopică şi 110 copii „aparent sănătoşi”, repartizaţi în grupe de vârstă sub 2 ani (lotul I) şi de
la 2 la 18 ani (lotul II). Prin metodă imunoenzimatică, a fost
dozat nivelul imunoglobulinelor IgA, IgG, IgM şi IgE-totale,
precum şi profilul citokinic (IL-2, IL-4, TNF-α) în serul sanguin, în funcţie de severitatea maladiei (SCORAD), de formele ei
lezionale şi de cele IgE-asociate ale maladiei.
Rezultate. Studiul relevă micşorarea nivelului de IgA serică, majorarea IgE totală şi a citokinelor IL-2, IL-4, TNF-α, în
comparaţie cu loturile martor respective. Aceste devieri au
fost exprimate mai evident la bolnavii cu vârsta peste 2 ani
(lotul II) în formele grave şi moderate. S-a observat majorarea semnificativă pentru TNF-α şi mai puţin exprimată pentru
IL-2 în forma exudativă a maladiei (ambele loturi). Creşterea
IL-4 a fost mai evidentă în formele lichenificate (lotul II). Tendinţa evolutivă pentru TNF-α a fost ascendentă pentru forma
exudativă la copiii peste 2 ani (lotul II) şi una descendentă – la
cei sub 2 ani (lotul I). S-au observat corelaţii pozitive semnificative dintre IgE totală şi IL-4 în forma eritemato-scuamoasă şi forma eritemato-scuamoasă lichenificată. Corelaţii
negative – dintre IgE totale şi TNF-α în forma gravă a DA şi
dintre IL-4 şi TNF-α – în forma exudativă a dermatitei atopice.
O diferenţă notabilă a indicilor citokinelor (IL-2, IL-4, TNF-α)
şi a imunoglobulinelor (IgA, IgG, IgM) în grupele de vârstă la
bolnavii cu dermatita atopică extrinsecă şi cea intrinsecă nu
a fost evidenţiată. Totodată, s-a constatat scăderea indicilor
IgA în ambele loturi, mai evidentă în forma intrinsecă. Dinamica IgE totale a fost net ascendentă în forma extrinsecă. S-a
remarcat o creştere a indicilor IL-2 şi TNF-α odată cu vârsta;
devierile de vârsta ale IL-4 prezentând o tendinţă de majorare în forma extrinsecă şi una de scădere – în forma intrinsecă
a DA.
Concluzii. A fost demonstrată o tendinţă de evoluţie bifazică a răspunsului imun la bolnavii cu dermatită atopică
care, în formele incipiente (sub 2 ani), eritemato-scuamoase
şi exudative, extrinsece, este preponderent de tip Th2, cu majorarea IgE totale și a IL-4. În formele de stare (peste 2 ani), cu
lichenificare, cele intrinseci, răspunsul imun a fost de tip Th1
(majorarea TNF-α, IL-2).
Abstract
Introduction. Studies on the particularities of the immune
response in various evolutionary forms of AD in patients of different ages are controversial. Immune factors play a decisive role in AD evolution, facilitating the development of disturbing
disorders of the pathological process. The characteristic of the
humoral chain influences the establishment of lesional forms
that would be a helpful for the selection of immunomodulatory remedies.
Material and methods. The case-control study included
110 AD patients and 110 “apparently healthy” children, assigned to age groups under 2 years of age (group I) and 2 to
18 years (group II). The serum IgA, IgG, IgM and IgE-total immunoglobulin levels as well as the cytokine profile (IL-2, IL-4,
TNF-α) were determined using immuno-enzymatic methods,
and divided according to the severity of the disease (SCORAD),
lesional forms and IgE-associated forms of the disease.
Results. The study revealed a decrease in serum levels of
IgA, an increase in total IgE and serum IL-2, IL-4, TNF-α levels
compared to the respective control groups. These deviations
were more pronounced in patients over the age of 2 years
(group II) in severe and moderate forms. Significant increase for TNF-α and less expressed for IL-2 in exudative form
(both groups) was observed, the increase of IL-4 being more
evident in the lichenified forms of AD (group II). The evolutionary trend for TNF-α was ascending for exudative form
in children over 2 years (group II) and descending in those
under 2 years of age (group I). Significant positive correlations between total IgE and IL-4 in erythemato-squamous and
lichenified erythemato-squamous forms were observed; negative correlations between total IgE and TNF-α in severe forms
and between IL-4 and TNF-α in the exudative form of AD. A
notable difference in the cytokine (IL-2, IL-4, TNF-α) and immunoglobulin (IgA, IgG, IgM) indices in age groups in patients
with extrinsic and intrinsic AD was not observed. At the same
time, there was a decrease in IgA indices in both groups, more
evident in intrinsic form, the IgE-total dynamics being net ascending in extrinsic form. An increase in age-related IL-2 and
TNF-α indices has been noted, IL-4 age deviations exhibiting
an increase in extrinsic and decrease in intrinsic form.
Conclusions. A biphasic evolutionary trend of immune
response in patients with AD has been demonstrated, which
is predominantly Th2-type with total IgE and IL-4 increase, in
early stages (under 2 years), which presents more frequently
in its erythemato-squamous and exudative, extrinsic forms.
In active forms (over 2 years), with lichenification, intrinsic
forms, the immune response was of Th1 type (TNF-α, IL-2 increase).
