Introducere
Candidozele cutaneo-mucoase sunt afecţiuni micotice cu evoluţie acută, subacută sau cronică, provocate de levuri din genul Candida, în special C. albicans, dar pot fi luate în considerare și alte specii: C. glabrata,
C. krusei, C. tropicalisși, mai nou, C. auris. Aceste afecțiuni se întâlnesc la ambele sexe (cu o uşoară prevalenţă
la femei), atât la adulţi (în perioada sexual-activă, reproductivă), cât şi la vârstnici (în timpul menopauzei,
andropauzei, cu incidenţa mai crescută a bolilor intercurente, predispozante), atât în mediul rural, cât şi în
cel urban (cu o adresabilitate mai mare a orăşenilor).
Scopul lucrării
Evidențierea unor particularități etiopatogenice, clinice și terapeutice ale candidozelor cutaneo-mucoase în contextul actual.
Material eși metode
Pentru realizarea acestei lucrări s-a efectuat un review narativ al literaturii de specialitate. Metode de
cercetare utilizate: analiza istorică, comparativă și estimativă.
Rezultate și discuții
Din considerente lesne de înţeles, candidozele cutaneo-mucoase sunt identificate în diverse
servicii de asistenţă medicală: dermatologie, stomatologie, otorinolaringologie, ginecologie, urologie, endocrinologie etc. Pacienţii cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani (bărbaţii, dar mai ales femei)
dezvoltă mai des candidoze cu localizare urogenitală (vulvovaginită, balanopostită şi/sau uretrită), iar
pacienţii cu vârste peste 55 de ani, când se declanşează sau se agravează mai multe patologii intercurente, agravante sau de fond (diabet zaharat, obezitate, insuficienţă venoasă cronică, pemfigus vulgar,
psoriazis exudativ etc.) dezvoltă mai frecvent candidoze cu localizare bucală (stomatită) şi tegumentară
(intetrigo, onixis şi perionixis).
Cei mai importanţi factori de risc în declanşarea şi întreţinerea candidozelor cutaneo-mucoase sunt
terapia îndelungată cu steroizi, retinoizi şi citostatice, consumul îndelungat de anticoncepţionale, antibioticoterapia prelungită sau în doze mari. La femeile de vârstă tânără, reproductivă, este alarmantă asocierea
candidozei urogenitale cu diverse infecţii cu transmitere sexuală: trichomoniază, chlamidioză, micoplasmoză,
gardnereloză. În altă ordine de idei, la bărbaţii trecuţi de 50 de ani, în majoritatea cazurilor de fimoză, este
incriminată infecţia cu Candida albicans.
Pentru siguranţa unui tratament etiologic corect este necesar examenul micotic direct şi cultural (mediul
Sabouraud). Deoarece rezistenţa la anticandidozice creşte vertiginos, în formele cronice este obligatorie
antifungigrama. Cele mai eficiente şi accesibile anticandidozice sistemice sunt triazolii şi, în special, fluconazolul. Cu regret, în ultimii 10-15 ani a crescut rezistenţa la acest preparat. În cazul în care infecţia levurică
este asociată de dermatofiţi şi/sau micromicete, prioritate are itraconazolul.
Pentru combaterea candidozelor cutaneo-mucoase, în special la pacienţii imunocompromişi (HIV/SIDA,
tuberculoză, diabet zaharat, persoanele supuse unor transplanturi), se bucură de succes azolii de ultimă
generaţie (voriconazolul, posaconazolul, ravuconazolul) şi echinocandinele (caspofungina, micafungina,
anidulafungina). Pentru uz topic se folosesc atât coloranţii anilinici (albastru de methylen, violet de genţiană),
cât şi imidazolii (econazol, isoconazol, butoconazol, fenticonazol).
Concluzii
Prevenirea candidozelor cutaneo-mucoase, respectiv tratarea promptă şi eficientă a acestora, este
posibilă doar printr-o abordare complexă, interdisciplinară a problemei în cauză.
Introduction
Cutaneous-mucosal candidiasis is a fungal infection with acute, subacute, or chronic progression, caused
by yeasts of the genus Candida, especially C. albicans, although less common other species should also be
considered: C. glabrata, C. krusei, C. tropicalis, and more recently, C. auris. It occurs in both sexes (with a slight
prevalence in women), in adults (in the sexually active/reproductive phase), and in the elderly (menopause,
andropause, and a higher occurrence of intercurrent illnesses that predispose them to the infection), in both
rural and urban environments (urban residents typically have better access to medical care).
Purpose
Highlighting the ethiopathogenic, clinical, and therapeutic particularities of cutaneous-mucosal candidiasis in the current context. Materials and Methods
For the completion of this study, a narrative review of the specialized literature was conducted. Research
methods included historical, comparative, and estimative analysis.
Results and Discussions
Cutaneous-mucosal candidiasis is identified in various medical fields: dermatology, stomatology,
otorhinolaryngology, gynecology, urology, endocrinology etc. Patients between 18 and 35 (both men and
especially women) more frequently develop urogenital candidiasis (vulvovaginitis, balanoposthitis, and/or
urethritis). Patients over 55, more commonly develop oral candidiasis (stomatitis) and cutaneous candidiasis
(intertrigo, onychomycosis, and perionychosis), when the underlying conditions are triggered or exacerbated (diabetes mellitus, obesity, chronic venous insufficiency, vulgar pemphigus, exudative psoriasis etc.).
Major risk factors in the onset and persistence of cutaneous-mucosal candidiasis are long-term therapy
with steroids, retinoids, and cytostatics, long-term use of contraceptives, and prolonged or high-dose antibiotic therapy. In women of young, reproductive age, the association of urogenital candidiasis with various
sexually transmitted infections (E.g.: trichomoniasis, chlamydiosis, mycoplasmosis, gardnereliosis) is concerning. (On the other hand) In men over 50, most cases of phimosis are caused by the Candida albicans strain.
Direct mycotic and cultural examination (Sabouraud medium) is necessary to ensure correct etiological
treatment. Resistance to antifungals is rapidly increasing, thus antifungal susceptibility testing is mandatory in chronic forms of the infection. The most effective and accessible systemic antifungals are triazoles,
in particular fluconazole. Unfortunately, resistance to this medication has increased in the last 10-15 years.
In cases where yeast infection is associated with dermatophytes and/or microfungi, itraconazole is the
preferred treatment.
The latest generation azoles (voriconazole, posaconazole, ravuconazole) and echinocandins (caspofungin, micafungin, anidulafungin) are particularly effective against cutaneous-mucosal candidiasis, especially
in immunocompromised patients (HIV/AIDS, tuberculosis, diabetes mellitus, transplant recipients). Aniline
dyes (methylene blue, gentian violet), as well as imidazoles (econazole, isoconazole, butoconazole, fenticonazole), can be utilized topically.
Conclusions
Preventing cutaneous-mucosal candidiasis and treating it effectively is only possible through a comprehensive, interdisciplinary approach.
