Din cele 13 subcategorii de diabet de tip adult al tânărului, MODY 1, 2, 3
sunt cele mai frecvente, cât și cele mai probabile a fi receptive la tratamentul
cu sulfonilureice. Astfel, este justificată centrarea diagnosticului pe
diferențierea cu și dintre aceste 3 subtipuri de diabet monogenic. Deși
diagnosticul genetic este etalon, este unul mult prea costisitor. O alternativă
accesibilă este estimarea diagnosticului în baza combinației dintre criteriile
clinice clasice și un set de parametri biochimici (glicemia, HbA1c, peptida C,
trigliceride, HDL-Col), care asigură o fidelitate crescută în condiții de resurse
financiare limitate sau în cazurile când diagnosticul genetic este imposibil.
Of the 13 subtypes of maturity onset diabetes of the young (MODY), MODY
1, 2, 3 are the most frequent and the most likely to benefit from a treatment
with sulfonylureas. Thus, targeting the diagnosis towards differentiating with
and between these 3 subtypes of monogenic diabetes is most reasonable.
Although a genetic diagnosis is most accurate it is often very costly. An
affordable alternative is the estimation of the diagnosis based on a
combination between the classical clinical criteria and a set of biochemical
parameters (glucose, HbA1c, C peptide, triglycerides, HDL-C), which ensures
a high fidelity when limited resources are available or a genetic diagnosis is
impossible.