Rezumat
Introducere. Tehnicile clasice deschise, precum și cele minim invazive laparoscopice, inclusiv robot-asistate, sunt utilizate pe larg în adrenalectomie.
Fiecare caz de adrenalectomie necesită o selecție minițuoasă a căii de acces către glanda suprarenală, iar rezultatul final al intervenției este apreciat în mare
măsură și de calea de abord aleasă.
Materiale și metode. Au fost analizate sursele bibliografice contemporane privind particularitățile și rezultatele diferitor metode de tratament chirurgical
ale patologiilor glandelor suprarenale. Astfel, au fost consultate bazele de date medicale: PubMed, HINARI și Google Scholar. Căutarea s-a efectuat folosind
cuvintele cheie: "suprarenalectomie", "chirurgie laparoscopică suprarenală", "incidentalom suprarenal", "feocromocitom", "aborduri minim invazive în
adrenalectomie", ”chirurgie asistată de robot”.
Rezultate. Au fost analizate datele comparative între parametrii intervențiilor chirurgicale realizate între diferite metode de intervenții deschise și minim
invazive, între diferite căi de abord către glandele suprarenale anterior, lateral sau posterior, între diferite aborduri miniminvazive mai des utilizate –
transperitoneal anterio-lateral și posterior retroperitoneal, precum și datele comparative între metodele minim invazive laparoscopice și cele robot-asistate.
Deși adrenalectomia laparoscopică a devenit intervenția preferabilă în exereza tumorilor de glandă suprarenală, rolul suprarenalectomiei deschise nu poate
fi subestimat în tumorile mari (≥6.0cm), precum și suspiciune la malignitate.
Concluzii. Adrenalectomia minim invazivă este apreciată ca abordarea preferată pentru toate patologiile non-canceroase ale glandelor suprarenale datorită
faptului că este asociată cu mai puține dureri postoperatorii, are o spitalizare mai scurtă, o recuperare mai rapidă și rezultate pe termen lung similare cu cele
după chirurgia deschisă.
Summary
Introduction. Classical open techniques as well as minimally invasive laparoscopic techniques including robot-assisted are widely used in adrenalectomy.
Each case of adrenalectomy requires a meticulous selection of the access route to the adrenal gland, and the final result of the intervention is also largely
determined by the approach route that we have chosen.
Materials and methods. Contemporary bibliographic sources were analyzed regarding the particularities and results of different methods of surgical
treatment of adrenal gland pathologies. Thus, the following medical databases were consulted: PubMed, HINARI and Google Scholar. The search was
performed using the keywords: "adrenalectomy", "laparoscopic adrenal surgery", "adrenal incidentaloma", "pheochromocytoma", "minimally invasive
approaches in adrenalectomy", "robot-assisted surgery".
Results. Comparative data between the parameters of surgical interventions performed between different methods of open and minimally invasive
interventions, between different approaches to the adrenal glands anterior, lateral or posterior, between different more commonly used minimally invasive
approaches – transperitoneal antero-lateral and posterior retroperitoneal, as well as comparative data between minimally invasive laparoscopic and robotassisted methods were analyzed. Although laparoscopic adrenalectomy has become the preferred intervention in the excision of adrenal gland tumors, the
role of open adrenalectomy cannot be underestimated in large tumors (≥6.0cm), as well as suspected malignancy.
Conclusions. Minimally invasive adrenalectomy is appreciated as the preferred approach for all non-cancerous pathologies of the adrenal glands due to
the fact that it is associated with less postoperative pain, has a shorter hospitalization, a faster recovery and long-term results similar to those after open
surgery.
