Introducere. Inteligenţa a fost recunoscută drept o trăsătură umană fundamentală, influenţând semnificativ abilităţile cognitive şi performanţele individuale. A fost demonstrat că factorii genetici au avut un rol esenţial în determinarea nivelului de inteligenţă, aceasta fiind moştenită de la ambii părinţi. Scop şi obiective. A fost urmărită evaluarea influenţei factorilor genetici asupra dezvoltării intelectuale umane, fiind analizate elementele ereditare şi impactul lor specific asupra IQ-ului individual. Material şi metode. Studiul a fost realizat prin analiza surselor bibliografice accesate din PubMed, Science Direct, Nature Journals şi ResearchGate. Au fost examinate studiile genetice de asociere la nivelul întregului genom (GWAS), evaluările IQ din cadrul familiilor. A fost utilizată analiza statistică detaliată a variantelor genetice asociate cu inteligenţa. Rezultate. A fost stabilit că inteligenţa a fost transmisă poligenic şi a fost corelată cu anumite regiuni genomice specifice. Genele DTNBP1 şi NRG1 au fost identificate ca influenţând capacităţile cognitive superioare şi au fost asociate cu schizofrenia. Prin testul de asociere familială, a fost evidenţiată o variantă a genei CHRM2 (SNP rs324650), care a determinat o creştere medie a IQ-ului cu 4,5 puncte, considerată semnificativă statistic (p < 0,05). De asemenea, a fost demonstrat că factori de mediu precum stresul, malnutriţia, somnul insuficient şi accesul limitat la educaţie şi îngrijirea medicală au afectat negativ dezvoltarea cognitivă. Concluzii. A fost concluzionat că inteligenţa are o determinare multifac-torială, influenţată de componentele genetice şi de mediu. Înţelegerea acestor mecanisme a deschis perspective pentru cercetări ulterioare în domeniul genomicii şi pentru posibile intervenţii viitoare prin editare genetică direcţionată.
Introduction. Intelligence has been recognized as a fundamental human trait that significantly influences cognitive abilities and individual performance. It has been demonstrated that genetic factors have been shown to play a key role in determining the level of intelligence inherited from both parents. Objective. The study aimed to assess the influence of genetic factors on human intellectual development by analyzing hereditary components and their specific impact on individual IQ. Material and methods. The study was conducted by analyzing bibliographic sources accessed from PubMed, ScienceDirect, Nature Journals, and ResearchGate. Genome-wide association studies (GWAS) and IQ assessments within families were examined, and a detailed statistical analysis of genetic variants associated with intelligence was also applied. Results. It was determined that intelligence is polygenically transmitted and correlated with specific genomic regions. The DTNBP1 and NRG1 genes were identified as influencing higher cognitive capabilities and were associated with schizophrenia. The family association test revealed a variant of the CHRM2 gene (SNP rs324650), resulting in an average 4.5-point increase in IQ, which was statistically significant (p < 0.05). Additionally, environmental factors, such as stress, malnutrition, insufficient sleep, and limited access to education and health care, have also been demonstrated to negatively affect cognitive development. Conclusion. It was concluded that intelligence has a multifactorial determination, influenced by both genetic and environmental components. Understanding these mechanisms opens up prospects for further genomics research and possible future interventions through targeted gene editing.
