Introducere. Conform studiilor, s-a estimat un risc triplu pentru tuberculoză (TB) la pacienţii cu diabet zaharat (DZ), precum şi o relaţie bidirecţională între maladii, afectând negativ evoluţia şi prognosticul. În acest context, este actuală studierea administrării concomitente a preparatelor utilizate în DZ şi TB. Scop. Elucidarea influenţei metforminei asupra eficacităţii şi inofensivităţii tratamentului antituber-culos în contextul pacienţilor la care are loc o coexistenţă a tuberculozei şi diabetului zaharat. Material şi metode. A fost efectuată o evaluare comprehensivă a surselor disponibile, publicate în ultimii 10 ani, referitoare la influenţa metforminei asupra eficacităţii şi inofensivităţii tratamentului antituberculos, pe fundal de diabet zaharat. Articolele au fost selectate cu ajutorul bazelor de date PubMed, Google Scholar, Science Direct. Rezultate. Metformina s-a dovedit a potenţa activitatea preparatelor antituberculoase prin inhibarea complexului mitocondrial I, analog complexului micobacterian NDH-I, demonstrarea efectului imuno-modulator, prin creşterea activităţii celulelor T reglatoare şi a celulelor T de memorie CD8, facilitarea fagocitozei şi creşterea speciilor reactive de oxigen, cu inhibarea creşterii intracelulare a Mycobacterium tuberculosis, creşterea producţiei de 0-defensine, cu restricţionarea creşterii şi multiplicării bacteriene, precum şi prin îmbogăţirea micro-biotei intestinale, cu producerea bacteriană de acizi graşi cu lanţ scurt, ce reduc procesele inflamatorii. Concluzii. Suplimentarea metforminei la tratamentul antituberculos a contribuit la facilitarea conversiei mai timpurie a culturii de spută, potenţarea eficacităţii tratamentului antituberculos, precum şi la micşorarea riscului morbidităţii şi ratei mortalităţii de tuberculoză în rândul diabeticilor.
Introduction. According to studies, patients with type II diabetes mellitus (T2DM) are thrice more likely to develop tuberculosis (TB). The negative bidirectional relationship between the two pathologies explains the relevance of studying the associated administration of medications used in T2DM and TB. Objective. To clarify the influence of metformin on overall efficacy and harmlessness of antitu-bercular treatment in patients with concomitant tuberculosis and type II diabetes mellitus. Material and methods. A thorough evaluation of available resources was made regarding the influence of metformin on efficacy and harmlessness of antitubercular treatment in patients with type II diabetes. The papers, published in the last 10 years, were selected with the help of such data bases like PubMed, Google Scholar and Science Direct. Results. Metformin proved to potentiate the activity of antitubercular drugs, through the inhibition of mitochondrial complex I, an analogue of mycobacterial complex NDH-1 (NADH dehydrogenase). The immunomodulatory effect was linked with the rise in activity of regulatory T-cells and CD8 memory T-cells. An inhibitory effect on bacterial growth was achieved by increased phagocytosis and a higher level of reactive oxygen species. An enhanced level of p-defensins explained the restriction in bacterial multiplication. Also, the enriched intestinal microbiota reduced the inflammation through an intensive production of short-chained fatty acids. Conclusion. Metformin supplementation in antitubercular treatment contributed to an earlier conversion of the sputum culture, a more efficient overall treatment of tuberculosis, as well as on lowering the risk of morbidity and mortality rate in tuberculosis among patients with diabetes.
