Mecanismele imunologice, moleculare şi celulare din nefropatia IgA

Abstract

Introducere. Nefropatia IgA este cea mai frecventă formă de glomerulonefrită primară la nivel mondial şi o cauză importantă de progresie spre boala cronică de rinichi. Înţelegerea mecanismelor implicate în patogeneza IgAN este esenţială pentru dezvoltarea strategiilor eficiente de diagnostic precoce şi de terapie ţintită. Scop. Sintetiza mecanismelor imu-nologice, moleculare şi celulare implicate în dezvoltarea şi progresia nefropatiei IgA, pentru identificarea potenţialelor ţinte terapeutice şi a biomarkerilor diagnostici. Material şi metode. Lucrarea este o revizuire a literaturii de specialitate, realizată din bazele de date internaţionale (PubMed, Scopus) şi publicaţii recente din perioada 2019-2025. Include studii experimentale pe modele animale, studii clinice la pacienţi cu IgAN şi meta-analize privind biomarkerii şi mecanismele patogenetice de dezvoltare şi progresie. Rezultate. Patogenia IgAN presupune etapele succesive: producţia crescută de IgA1 hipoglicozilată (Gd-IgA1), ce generează autoanticorpi IgG şi IgA anti-Gd-IgA1, care formează complexe imune circulante. Acestea se depun în mezangiu, determinând secreţia de citokine proinflamatorii (IL-6, TNF-a), chemokine şi factori de creştere (TGF-0, PDGF), cu stimularea proliferării celulare şi acumularea matricei extracelulare. Activarea căii alternative şi lectinice a complementului amplifică răspunsul inflamator prin C3a, C5a şi MAC. Persistenţa inflamaţiei şi a leziunilor mezangiale conduce la glomeruloscleroză, fibroză interstiţială şi declin al funcţiei renale. Concluzii. IgAN rezultă din anomalii ale sistemului imun, producţia excesivă de Gd-IgA1, inflamaţia locală şi activarea complementului. Noile direcţii includ biomarkeri (Gd-IgA1, complexe imune) şi terapii ţintite: budesonid intestinal, anti-APRIL (sibeprenlimab), inhibitori de complement.

Introduction. IgA nephropathy is the most common form of primary glomerulonephritis worldwide and a significant cause of progression to chronic kidney disease. Understanding the mechanisms involved in IgAN pathogenesis is essential for developing effective early diagnostic strategies and targeted therapies. Objective. To synthesize the immunological, molecular, and cellular mechanisms involved in the development and progression of IgAN, with the goal of identifying therapeutic targets and diagnostic biomarkers. Material and methods. This work is a review of the specialized literature, from international databases (PubMed, Scopus) and recent publications (2019-2025). Included were experimental studies on animal models, clinical studies in patients with IgAN, and meta-analyses on biomarkers and pathogenetic mechanisms of development and progression. Results. The pathogenesis of IgAN involves steps: increased production of galactose-deficient IgA1 (Gd-IgA1), generation of IgG and IgA autoantibodies against Gd-IgA1, and formation of circulating immune complexes. These deposit in the mesangium, triggering mesangial cell activation and secretion of pro-inflammatory cytokines (IL-6, TNF-a), chemokines, and growth factors (TGF-0, PDGF), leading to cell proliferation and extracellular matrix accumulation. Complement activation amplifies inflammation via C3a, C5a, and the membrane attack complex. Persistent inflammation and injury cause glomerulosclerosis, interstitial fibrosis, and renal dysfunction. Conclusion. IgAN results from immune system anomalies, excessive production of Gd-IgA1, local inflammation and complement activation. New directions include biomarkers (Gd-IgA1, immune complexes) and targeted therapies such as intestinal budesonide, anti-APRIL agents (sibeprenlimab), and complement inhibitors.