Introducere. Sindromul Brugada este o canalopatie cu transmitere autosomal dominantă, ce afectează, predominant, reprezentanţii sexului masculin. Este responsabilă pentru aproximativ 4-12% dintre cazurile de moarte subită şi până la 20% dintre decesele survenite la pacienţii fără anomalii cardiace structurale evidente. Scop. Analiza literaturii de specialitate şi evaluarea contribuţiei factorilor genetici în patogenia sindromului Brugada şi analiza corelaţiei dintre genotip şi fenotip în cadrul acestei afecţiuni. Material şi metode. Studiul se bazează pe analiza literaturii de specialitate din 10 surse digitale precum PubMed, Google Scholar, MedScape, GeneCards. Articolele selectate vizează legătura dintre genele implicate în patogenia afecţiunii descrise şi fenotipul electrocardiografic, severitatea simptomelor şi riscul evenimentelor aritmice majore. Rezultate. Actualmente, se cunosc cel puţin 19 gene implicate în patogenia sindromului Brugada. Mutaţiile genei SCN5A, codificatoare a subunităţii alfa a canalului sodic cardiac vol-taj-dependent, sunt identificate la circa 20-25% dintre pacienţi. Pacienţii SCN5A(+) prezintă un prognostic mai sever şi un debut mai precoce, decât cei cu SCN5A(-), dar şi o incidenţă crescută a aritmiilor în rândul pacienţilor pediatrici SCN5A(+), unde 90% din cazuri sunt asociate cu mutaţii în această genă. Duratele mai mari ale undei P, intervalului PQ, complexului QRS în grupul SCN5A(+) versus SCN5A(-), reflectă afectarea conducerii electrice atriale şi ventriculare. Concluzii. Sindromul Brugada este o patologie cu un substrat genetic variat, insuficient elucidat. O înţelegere mai detaliată a mecanismelor genetice implicate în patogenie va contribui la îmbunătăţirea strategiilor de diagnostic, stratificare a riscului şi abordarea personalizată a pacienţilor.
Introduction. Brugada syndrome is an inherited channel-opathy with autosomal dominant transmission that predominantly affects adult males. This disease is known to be responsible for approximately 4-12% of sudden cardiac death cases and up to 20% of deaths in patients without evident structural heart abnormalities. Objective. To analyze and evaluate the contribution of genetic factors in the pathogenesis of Brugada syndrome, as well as the analysis of the correlation between genotype and phenotype in this condition. Material and methods. The study is based on the analysis of specialized literature from 10 digital sources, including PubMed, Google Scholar, Medscape and GeneCards. The selected articles explore the genetic contribution to the pathogenesis of the described condition and its electrocardiographic phenotype, symptom severity, and the risk of major arrhythmic events. Results. Currently, at least 19 genes are known to be involved in the pathogenesis of Brugada syndrome. Mutations in the SCN5A gene, which encodes the alpha subunit of the voltage-gated cardiac sodium channel, are identified in approximately 20-25% of patients. SCN5A(+) patients exhibit a more severe prognosis and earlier disease onset compared to SCN5A(-) individuals, along with a higher incidence of arrhythmias in pediatric SCN5A(+) patients, where 90% of cases are associated with mutations in this gene. Prolonged P wave duration, PQ interval, and QRS complex in the SCN5A(+) group versus SCN5A(-) reflect impaired atrial and ventricular conduction. Conclusion. Brugada syndrome is a condition with a diverse and insufficiently understood genetic Introduction.. A more detailed understanding of the genetic mechanisms involved in its pathogenesis will contribute to improved diagnostic strategies, risk stratification, and personalized patient management.
