MANAGEMENTUL SINDROMULUI CARDIORENAL LA PACIENŢII CU INSUFICIENTA CARDIACA CU FRACŢIA DE EJECŢIE PĂSTRATĂ

Abstract

Introducere. Sindromul cardiorenal (SCR) este rezultatul interacţiunii complexe şi bidirecţionale dintre inimă şi rinichii compromişi. Poate fi atât acut, cât şi cronic, cu diferite subtipuri. SCR este asemeni unui ciclu vicios ce culminează cu o multitudine de efecte secundare dăunătoare organismului. Scop. Prezentarea patofiziologiei, metodelor de diagnostic şi terapeutice al SCR la pacienţii cu ICC cu FE păstrată, în contextul provocărilor actuale în management şi al opţiunilor terapeutice limitate. Material şi metode. Au fost selectate şi revizuite diverse surse literare de specialitate, identificate prin intermediul librăriei PubMed prin introducere în bara de căutare a cuvintelor cheie: „sindrom cardiorenal” şi „insuficienţă cardiacă”, cu accentuarea atenţiei asupra metodelor de diagnosticare, patofiziologiei şi managementului SCR cu IC cu FE prezervată. Rezultate. Diagnosticarea SCR începe cu determinarea factorilor de risc (HTA, DZ, tutun, etc.), evaluarea renală (creatinina, eGFR, Cistatina C), cardiacă (ECOCG, NT-proBNP, ECG) şi a statutului volemic. Presiunea venoasă centrală şi intraabdominală crescută, HVS, suprasolicitarea VS, activarea SRAA, leziunile oxidative, HTP şi disfuncţia VD joacă rol major în patogene-za SCR pe fon de IC cu FEp. Tratamentul comorbidităţilor şi terapia diuretică sunt elemente centrale în tratamentul IC cu FEp. Însă, terapiile-ţintă noi - ARNI şi iSGLT-2, oferă noi perspective cu potenţiale beneficii în reducerea efectelor adverse cardio-renale la pacienţii cu IC cu FEp. Concluzii. SCR la pacienţii cu IC cu FEp este o provocare majoră, datorită mecanismelor complexe şi opţiunilor terapeutice limitate, necesitând studii suplimentare şi o abordare individualizată, axată pe controlul volemiei, tratarea comorbidităţilor şi monitorizarea funcţiei renale şi cardiace.

Introduction. Cardiorenal syndrome (CRS) is the Results. of a complex and bidirectional interaction between the heart and compromised kidneys. It can be both acute and chronic, with different subtypes. Cardiorenal syndrome is like a vicious cycle that culminates in a multitude of harmful side effects to the body. Objective. Presentation of the pathophysiology, diagnostic and therapeutic methods of SCR in patients with CHF with preserved EF, in the context of current management challenges and limited therapeutic options. Material and methods. Various specialized literary sources were selected and reviewed, being identified through the PubMed library by entering the keywords: “cardiorenal syndrome” and “heart failure” in the search bar, with an emphasis on diagnostic methods, pathophysiology and management of Cardiorenal syndrome in patients with CHF with preserved EF. Results. The diagnosis of CRS begins with the determination of risk factors (HTN, DM, tobacco), renal (creatinine, eGFR, Cystatin C), cardiac (ECOCG, NT-proBNP, ECG) and volume status assessment. Increased central and intraabdominal venous pressure, LVH, LV overload, activation of RAAS, oxidative damage, PH and RV dysfunction play a major role in the pathogenesis of CRS in HF with pEF. Treatment of comorbidities and diuretic therapy are central elements in the treatment of HF with pEF. However, new targeted therapies, ARNI and iSGLT-2, offer new perspectives with potential benefits in reducing adverse cardiorenal effects in patients with HF with pEF. Conclusion. CRS in HF patients with pEF is a major challenge, due to complex mechanisms and limited therapeutic options, requiring further studies and an individualized approach, focused on volume control, treatment of comorbidities, and monitoring of renal and cardiac function to improve the prognosis.